De lumea circului, nu mă leagă foarte multe amintiri. Cele mai multe sunt amintiri dobândite recent. Ca și în cazul poveștilor, spectacolele de circ trebuie să fie memorabile pentru a-ți rămâne întipărite în memorie și a le retrăi, cu ochii deschiși, peste ani și ani. Sau, mai bine, cu ochii închiși! Să fi avut vreo 8-9 ani când am văzut primul spectacol televizat al minunatului Cirque du Soleil, dar pe-atunci eram încântată doar de dansul acrobatic al saltimbancilor, de costumele și coafurile perfecte ale artiștilor. Să fi crezut că în spatele lor se ascunde o poveste ce se cuvine a fi trăită, mi-era imposibil. Or, spre deosebire de secvențele puse cap la cap, poveștile copilăriei îmi păreau vii și ispititoare.
Astăzi, mi-e imposibil să cred că vreuna dintre poveștile contemporane le vor putea înlocui pe Hansel și Gretel, Albă ca Zăpada, ori pe Alice în Țara Minunilor. Dar iată că, trecută de mult de vremea copilăriei, regăsesc că o trupă de circ contemporan reușește să dea naștere unor povești ce nu pot fi uitate nicicând. Și nu cred că vreunul dintre voi să nu fi auzit de Cirque du Soleil, o sumă de artiști de geniu, ale cărei reprezentații transcend temporalitatea, devenind imortale. V-ați gândit vreodată cum ar putea arăta ceva imortal? Atunci trebuie, negreșit, să mergeți măcar o dată în viață la un spectacol marca Cirque du Soleil, pentru a simți fiorul, profunzimea emoțiilor transmise prin intermediul expresiei faciale, a machiajului și a costumelor, dar mai ales prin intermediul mișcărilor și al fundalului sonor.
Anul acesta, Cirque du Soleil ne onorează iarăși cu prezența, oferind publicului român inegalabilul spectacol intitulat „Quidam”, o punere a în scenă a cotidianului, o transpunere realistă a vieții. Chiar mai bine zis, o reprezentare suprarealistă, conform criticilor care au considerat că Quidam pare fi ieșită de sub mâinile de geniu ale lui Salvador Dali. Spectacolul în sine surprinde prin grandoare și apariții excentrice, așa cum își au obiceiul creatorii Cirque du Soleil, dar să nu vă așteptați la povești cu happy ending, tărâmuri fantastice minunate și creaturi feerice, inocente. Pentru că, în fapt, Quidam nu este altceva decât o viață, o viață privită în oglindă, în care fiecare spectator se va regăsi, într-o măsură sau mai mică, în funcție de profunzimea emoțiilor transmise, dar mai ales de sinceritatea cu care privește în oglindă.
Iar de titlul vă pune semne de întrebare, aflați că personajul Quidam nu este unul bine conturat, confundându-se cu fiecare dintre noi, fiind eu, și tu, și el, și ea. El râde, el plânge, el se teme, se cutremură, dar se și bucură, trăiește și simte. Ca personaje ale propriului spectacol, Quidam ne poartă în refugiul imaginar al tinerei Zoe, un refugiu extrem de realist, în care cei ce o încojoară sunt oameni ca și noi. Iar pentru ca decorul să fie și mai realist, costumele artiștilor sunt haine de zi cu zi, modificate în așa fel încât aceștia să se poată mișca în voie pe scenă și să-și poată face numărul cu succes. Este primul spectacol în care Cirque du Soleil recurge la haine normale, însă culorile folosite, de la tonuri de albastru până la nuanțe de roz, transformă aceste haine obișnuite în piese ce completează perfect decorul ușor trist, înfricoșător pe alocuri, chiar sinistru.
Inspirat din realitate, Quidam este un spectacol cu nenumărate semnificații. De aceea vă și spuneam că este aproape imposibil să nu ne identificăm cu anumite personaje, ori situații. Nu întâmplător, personajul principal al spectacolului, Zoe, se află la vârsta adolescenței, cea mai vulnerabilă vârstă, în care suntem copleșiți de întrebări, de stări, de emoții nemaiștiute. Ca și Zoe, cădem în plictis, în monotonie, cuprinși de o singurătate falsă și ne refugiem într-o lume nouă. Această lume nouă poate fi suma tuturor experiențelor viitoare, prin care trecem o dată cu înaintarea în viață, experiențe menite să ne maturizeze.
Și tot ca o noutate, Cirque du Soleil aduce un alt omagiu vieții, recreând ciclul vieții prin intermediul muzicii, pentru că vocea de copil și cea a bărbatului matur se îmbină perfect, dând naștere unui moment muzical desăvârșit.
Dar să nu ne pierdem în detalii, pentru că adevăratul câștig din acest spectacol este să vă puneți voi în pielea personajului Zoe și să învățați din întâlnirile cu celelalte personaje, cum ar fi Omul-Țintă, Aviatorul sau John. Iar dincolo de profunzimea spectacolului, vă recomand să savurați reprezentațiile fără cusur ale artiștilor reuniți în cea mai mare trupă de circ a lumii. Veți sta cu sufletul la gură la acrobațiile din momentele spanish web, cloud swings sau aerial hoops și se cuvine să aduceți un omagiu trupului uman, scos la lumină de momente precum aerial contortion, human statue sau German wheel.
Ar mai fi multe de zis, atât despre Cirque du Soleil, cât și despre spectacolul Quidam, însă multe detalii sunt ușor de pierdut din memorie. Important este să știți că, dincolo de genialitatea momentelor puse pe scenă, este vorba despre o muncă incredibilă, o muncă de echipă care scoate ceea ce este mai frumos din mintea și imaginația unor oameni ca și noi.
Revin la un frumos citat al lui Slavador Dali, și anume „Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul”. Cu gândul la Quidam și, dacă îmi este permis, voi afirma: „Dacă vei juca rolul unui om, vei deveni unul”.
Uneori, situațiile în care ne aflăm, emoțiile copleșitoare, acțiunile noastre, ne determină să ne vedem propria viață ca pe un circ. În realitate, fiecare dintre noi este un clovn ce-și ascunde tristețea sub o mască veselă, un contorsionist care se strecoară prin viață cu agilitatea argintului viu, ori un saltimbanc ce sare fără astâmpăr de la o scenă la alta a vieții sale. Or, dacă viața mea este un circ, Doamne-ajută să fie un Quidam!
Dacă nu știați, sau nu aveați încă curajul să faceți partea din minunata lume Cirque du Soleil, încă mai aveți timp să vă achiziționați bilete pentru spectacolul Quidam (Click aici). Iată și afișul oficial al acestui deosebit spectacol de circ:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu