Zakynthos: Turul insulei cu autocarul

  Astăzi am ales să vă povestesc puțin despre vacanța mea în frumoasa insulă grecească Zakynthos, mai exact despre turul insulei cu autocarul. Pur și simplu ador acest tip de excursie, în care ghidul povestește fel și fel de lucruri despre obiectivele turistice și inserează și câteva legende deosebite. Recunosc că în copilărie am sărit peste Legendele Olimpului și prima oară când am ajuns în Grecia am plecat capul de rușine pentru că judecasem greșit aceste legende.

  Dacă mergeți în orice stațiune din Zakynthos, aveți posibilitatea de a face turul insulei cu autocarul. Această excursie se poate cumpăra de la agențiile existente atât în stațiuni, cât și pe plajă, iar prețurile nu diferă foarte mult de la o agenție la alta. Noi am plătit 20 euro/persoană pentru turul insulei și a meritat fiecare bănuț. Este bine de știut că acest tip de excursie nu include nicio masă!

  Plecarea se face la ora 9, din fața hotelului unde sunteți cazați; când autocarul se umple, începe călătoria propriu-zisă. Sfatul meu este să nu plecați la drum cu stomacul gol, așa că faceți tot posibilul să mâncați ceva la micul dejun sau să vă luați în bagaj sandwich-uri sau orice de ronțăit, precum și lichide. Nu uitați aparatul foto, telefonul cu bateria plină, dar și costumul de baie și prosopul, pentru că veți avea ocazia să faceți și puțină plajă.

  1.  Zante/Castelul Bohali- pentru început, autocarul traversează capitala insulei, Zante, urcând spre ruinele castelului Bohali. Aici are loc prima oprire, suficientă pentru câteva fotografii, pentru vizitarea micuței biserici de pe platou sau pentru mâncarea unui sandwich, în cazul în care nu apucați să luați micul dejun la hotel. Panorama asupra frumosului port este de-a dreptul copleșitoare. Noi am urcat până aici sus cu câteva zile înainte, pe jos, dar nu vă sfătuiesc să alegeți această variantă, deoarece este obositoare. Priveliștea este splendidă ziua, dar la fel de frumoasă este și în timpul nopții, când apa mării lucește ușor sub pâlcurile de lumină ale nenumăratelor clădiri.

   Dacă aveți norocul să prindeți deschisă bisericuța, nu ezitați să o vizitați. Aici sunt expuse mai multe icoane din lemn, vechi de sute de ani. Castelul Bohali poate fi vizitat, dar nu veți vedea nimic altceva de văzut decât ruine, plus că trebuie să plătiți intrarea (3-4 euro, dacă nu mă înșel).

2. Callinicos Winery - nu degeaba v-am spus să mâncați ceva la micul dejun, pentru că această oprire la beciurile Callinicos presupune și o degustare de vinuri. Oprirea de aici este un pic mai lungă, pentru că se face prezentarea fabricii de vinuri, dar și a beciurilor în care sunt păstrate producțiile de vin din ultimele zeci de ani. Încăperile înguste ascund butoaie mari din lemn pline cu vin licoros, precum și sute de sticle vechi, prăfuite. Frumos amenajat, acest locușor prezintă afacerea de succes a unei familii grecești.
   După degustarea de vinuri, unde puteți servi și vinul local Verdea, puteți cumpăra sticle de vin pentru acasă. Vinul se vinde la sticle din plastic sau clasice, iar pețurile sunt diferite. Pentru un vin alb sau roșu la sticlă din plastic, prețul este de 4 euro/sticlă, oferindu-se discount-uri pentru achiziționarea mai multor sticle. Acestea sunt ambalate în cutii de carton, iar prețurile scad dacă cumpărați cutii cu 2 sau 3 sticle.
   Vinurile mai scumpe sunt cele la sticlă clasică, care costă 6 sau 10 euro. Noi am ales vinul alb demisec la 10 euro, care era de departe cel mai bun, iar pentru 3 sticle cumpărate am primit bonus o sticluță mică de țuică locală (îmi scapă numele, dar nu este vorba de ouzo).

3. Fabrica de ulei de măsline Aristeon (opțional) - Menționez că această oprire a fost opțională și, deși nu era inclusă în programul excursiei, am făcut o mic popas la cererea mai multor turiști. Oprirea a fost destul de lungă, timp în care ne-a fost prezentat muzeul Aristeon și evoluția sistemelor de presare și de obținere a uleiului de măsline. Prezentarea este detaliată, plus că reprezentantul fabricii a răspuns pe larg și la întrebările puse de gurile mai curioase. După muzeul din exterior, am fost conduși în interiorul fabricii, unde am putut vedea aparatura modernă care produce astăzi, la rece, mult-iubitul ulei de măsline. 

   La finalul prezentării am putut degusta diverse tipuri de ulei de măsline extravirgin, cu bucăți de pâine de casă, pentru că toate produsele fabricii sunt puse și la vânzare. Puteți cumpăra de aici săpun de casă, măsline și multe tipuri de ulei extravirgin, în diverse cantități, de la 0,5 până la 5 litri.

   Prețuri orientative:

      - săpun de casă cu ulei de măsline- 2 euro/bucata

      - ulei de măsline extravirgin 1 l - 6,5 euro

      - ulei de măsline etravirgin  3 l - 17 euro

 Pe lângă uleiul simplu, putem cumpăra diverse tipuri de uleiuri aromate, cu lâmâie, usturoi sau oregano. Toate sunt foarte aromate, dar acum depinde de gusturile fiecăruia. Produsele Aristeon se găsesc și în supermarketurile locale, la prețuri puțin mai mari (atenție însă, diferențele de preț sunt foarte mici). Eu vă recomand uleiul Dopia, o producție limitată, care se deosebește cu ușurință de celelalte. Și pentru că mi-a plăcut mult, l-am luat pentru prepararea de măști cosmetice pentru față și păr.

    

   4. Exo Hora - iată-ne ajunși la următoarea oprire, după un traseu plăcut în partea de vest a insulei, cu o vegetație luxuriantă. Am străbătut mai multe sate frumoase, printre care se numără Kiliomeno și Agios Leon, unde putem admira străduțele înguste, cu căsuțe aglomerate, majoritatea din piatră și înconjurate de flori colorate. 

   La ExoChora ne întâmpină casa roșie a preotului din sat, o casă modestă, veche de 150 de ani, care se ține încă pe picioare, ca o dovadă vie a modestiei acestui părinte spiritual. Vis-a-vis de casă se află o tavernă, modestă și ea, dar cu o terasă mare și plină de flori, unde vă puteți răsfăța cu o cafea grecească, un frape rece sau o prăjitură zakynthiană, numită frigania. Pentru două frape-uri și 2 prăjituri am plătit 8 euro și ne-am bucurat de aromele perfect îmbinate. Prăjitura, îmbibată bine în sirop și pudrată cu scorțișoară, parcă nu mergea cu altceva decât cu băutura confeinizată rece, la pahar. Deși nu-mi plac prăjiturile moi, n-am putut să refuz și am dorit să încerc această variantă de frigania; prăjitura era tăiată simplu din tava întinsă, plină cu zeci de bucăți pătrate, îmbibate în sirop. 

  5. Mănăstirea Anafonitria -o altă oprire în traseul nostru, de această dată la vechea mănăstire Anafonitria, fondată în anul 1429. Dat fiind faptul că mănăstirea este folosită drept biserică a satului, familia care o are în proprietate permite accesul gratuit tuturor vizitatorilor, însă dacă s-ar construi o altă biserică, atunci lucrurile ar putea sta altfel și s-ar putea percepe o taxă de intrare.
   Mănăstirea pare un tărâm desprins din povești, inundat de vegetație, de flori în culori vii. Clădirile micuțe, joase, construite din piatră, sunt înconjurate de viță de vie, iar în incintă se găsește și un mic cimitir. Se vizitează aici doar mănăstirea, fără celelalte clădiri din interiorul curții. Clădirea este modestă, dar te face să te desprinzi pentru câteva momente de cele cotidiene și ieși de aici cu un sentiment de pace interioară.

6. Navagio - traseul nostru continuă spre Navagio, dar de această dată vom vedea minunata plajă de sus, de la o înălțime de peste 200 m. Nu există posibilitatea de a ajunge pe plajă decât cu vaporul sau sărind cu parașuta, însă putem vedea imaginea de ansamblu asupra acestei minuni a naturii. Există un pavilion special contruit pentru a putea fotografia cât mai bine micuța plajă, dar veți fi nevoiți să așteptați la coadă; noi am avut noroc și nu au fost decât vreo 20 persoane înaintea noastră, așa că nu am avut foarte mult de așteptat, pentru că lumea s-a mișcat destul de repede.  Multe persoane nu au răbdare să stea la coadă, în special cei tineri care preferă să facă fotografii mai spectaculoase. Noi am așteptat și când ne-a venit rândul, am avut timp să facem mai multe fotografii, chiar și selfie-uri, iar cei din spatele nostru nu ne-au grăbit, ci și-au așteptat răbdători rândul.
Cu siguranță că în plin sezon este mult mai aglomerat, pentru că ajung aici nu doar autocarele pline de turiști din toate colțurile insulei, ci și turiștii cu mașini personale. Multe persoane se aventurează dincolo de zidurile de protecție din piatră, ceea ce nu vă recomand să faceți, deoarece este destul de periculos, iar zidurile cu pricina au fost construite cu un scop.
   De aici puteți cumpăra miere, săpunuri, stafide și alte produse locale, vândute la tarabe de negustori care te îmbie să le testezi produsele.

   7. Portul Sfântul Nikolaos - autocarul își continuă drumul și trecem de cel mai înalt punct al insului, capul Skinari, continuând spre partea estică a insului. Aici, vegetația luxuriantă este înlocuită de pădure dar, din nefericire, o mare parte a acestei păduri a fost distrusă de un incendiu puternic, în urmă cu câțiva ani. Temperaturile ajung aici la un nivel ridicat, Zakynthos fiind cea mai însorită insulă a Greciei, dar și cea mai ploioasă (se explică, așadar, vegetația bogată de pe coasta de vest). Următoarea oprire se face la Agios Nikolaos, una dintre cele mai frumoase zone ale insulei. Portul este micuț și dispune de o plajă îngustă, formată din pietricele albe. Apa este incredibil de frumoasă și de cristalină și are nu mai puțin de patru nuanțe de albastru. Oprirea aceasta este cea mai îndelungată, de o ora și jumătate, așa că vă puteți relaxa în voie. Noi am avut timp să mâncăm liniștiți la o tavernă fix pe marginea mării, unde am servit cei mai proaspeți calamari de pe insulă. Apoi am stat puțin și la plajă și am intrat în apă, pentru că am luat la noi costumul de baie. Nu uitați să îl luați, pentru că până și o jumătate de oră de plajă vă poate ajuta să vă relaxați.
   De aici, de la Agios Nikolaos, puteți opta pentru excursia cu barca la Peșterile Albastre, care sunt deosebit de frumoase. Excursia durează o jumătate de oră, iar prețul pentru o persoană este de 6 euro.
   Dacă vom reveni în Zakynthos, cu siguranță ne vom caza în apropierea acestui port minunat!

   Aceasta a fost ultima oprire în traseul autocarului, după care a mai durat în jur de o oră- o oră și jumătate până am ajuns la hotel, străbătând mai multe localități. Cel mai spectaculos mi s-a părut Golful Alykes, unde în urmă cu mai mulți ani populația locală obișnuia să inunde terenurile cu apă pentru a obține sare de mare. Astăzi au renunțat la această îndeletnicire, dar încă se mai văd terenurile joase, odinioară inundate. În drumul nostru trecem de două plaje frumoase, ambele cu pietre, Long Beach și Xigia. Prima dintre ele, Long Beach, este un paradis al tinerilor iubitori de distracție și, în plin sezon, este foarte aglomerată; aici, apa este foarte adâncă și rece.
   Întorși la hotel, pot spune că am fost pe deplin mulțumiți de cum a decurs excursia cu autocarul și nu am simțit deloc oboseala după o zi întreagă de vizitat. Noi am plecat în acest tur al insulei cu o zi înainte să părăsim insula, așa că pot spune că a fost cireașa de pe tort și cu siguranță mi-ar fi părut rău dacă nu aș fi fost în această excursie. Atenție, dacă nu sunteți amatori de autocar, puteți bifa cu mașina personală sau cu mașini de teren/atv-uri aceste puncte ale insulei, care merită să fie văzute.

Citește și Zakynthos: Croaziera în jurul insulei (click aici)