Jurnal de săptămână - octombrie (II)

    Luna octombrie se scurge încet, încet și zilele devin tot mai scurte, semn că iarna stă să ne bată la ușă. Miroase a struguri dați în pârg, a nuci verzi desprinse din hainele de vară, iar în casă și-au făcut loc cănile cu ceai fierbinte și lumânările parfumate.
   Săptămâna a trecut așa de repede, încât mi-e greu să-ncep să povestesc ceva, însă în fapt viața noastră este un șir de lucruri mărunte, pentru că orice lucru mare este compus din multe părți mai mici. Vă povesteam că am am devenit leneșă în ceea ce privește mișcarea, așa că primul meu obiectiv a fost acela de a ieși din starea de sedentarism. Săptămâna aceasta am bifat 4 zile de activitate fizică, care a presupus: alergat, yoga, fitness și pilates.

   Alergatul este una dintre plăcerile mele, însă în zilele acestea reci de octombrie simți aerul rece cum îți arde pieptul până când te încălzești. Acum trebuie să alerg în echipament gros, îmi pun și fes în cap pentru că răcelile nu sunt pe lista mea de to do, așa că încerc să stau departe de ele pe cât posibil. Un motiv în plus pentru care am preferat să fac sport mai mult în casă, așa că am ales mai multe filmulețe de pe youtube și am pornit la treabă. Este greu până începi, până dai play unui video, apoi totul vine de la sine. Mereu mă gândesc cât de repede trece o jumătate de oră în fața calculatorului fără să faci nimic, așa că acest gând mă motivează să fac sport.

   Pe youtube găsesc tot timpul ceva care să-mi placă, în funcție de ceea ce simt nevoia să fac. Am lăsat-o mai moale cu exercițiile cardio, ori le alternez cu yoga sau pilates, pentru ca organismul meu să nu resimtă efortul. Canalele mele favorite sunt : Pop Sugar, Be Fit și Fitness Blender, toate au filmulețe mai scurte sau mai lungi, de fitness, pilates, exerciții cardio, yoga. Poți să faci un exercițiu care să-ți îmbunătățească metabolismul, ori poți alege un exercițiu mai scurt pentru a-și lucra o anumită parte a corpului, gen picioarele, fundul sau abdomenul.

   Săptămâna aceasta am făcut doar exerciții de la BeFit, toate mi s-au părut destul de solicitante, însă le-am încheiat cu zâmbetul pe buze. Sportul ne dă o stare de bine, ne face să ne simțim bine în pielea noastră. Mai jos vă las filmulețele pe care le-am făcut, dacă simțiți nevoia să vă relaxați și să eliminați stresul după o zi lungă:

   Nu v-am povestit de Ursuleț și de Dandelion, care sunt doi pui, unul de câine, celălalt de pisică. Amândoi au în jur de 3 luni. Ursulețul este puiul câinilor mei, căruia mama i-a găsit o familie adoptivă, însă lucrurile au laut o întorsătură neașteptată și cățelușul s-a întos la noi, „defectul” lui fiind acela că este un mâncăcios. Ei bine, eu vreau să-l păstrăm, dar totul depinde de părinții mei, care au grijă de toate animalele noastre.
   Pisoiașul Dandelion este un motănel roșu în dungi, un motănaș la care visez de foarte mult timp și pe care pisica l-a fătat pe neașteptate. Momentan este foarte activ, sare pe orice, se rostogolește, se sperie, efectiv nu are stare. Îl alint în toate felurile și-mi place că atunci când se calmează, vine și se culcă la mine în brațe.

  Vă spuneam că am renunțat să mai facem dulceață și gemuri pentru iarnă și am preferat să le cumpărăm de la Sonimpex. Am primit și coletul, cu multe bunătăți ascunse în el. Din păcate, nu am reușit să fac fotografii, dar voi reveni cu un articol mai detaliat despre produsele Sonimpex. Deja am dat gata trei borcane cu zacuscă de vinete și două cu magiun de Topoloveni, încât presimt că va mai urma o nouă comandă, pe la finele lui noiembrie.

   Vești bune și pe partea de prăjiturit, m-am mobilizat și am făcut două prăjituri într-o singură zi. Prima dintre ele este o prăjitură cu foi și cremă cu lapte și griș, pe care am găsit-o pe blogul culinar Sweet Sensation (vezi rețeta aici). În copilărie uram prăjiturile cu foi, mama făcea tot felul de combinații ciudate ori împărtășite de prietenele ei și erau singurele dulciuri făcute de ea pe care le-am ocolit. Astăzi, s-au întors ca un yo-yo, numai că eu am urmat mereu rețete încercate de alții și mama le-a acordat mereu feedback maxim, ba chiar se bucură că nu mai trebuie să coacă ea o grămadă de foi pe fundul tăvii.

^foto: Sweet Sensation-cooking blog

   Fursecurile cu nuci de la Laura Sava(vezi rețeta aici) au fost un succes în seara de Revelion de anul trecut. În prima dimineață a anului 2015 a fost bătaie pe cele rămase, așa că mi-era dor să le gust, pentru că atunci n-am avut ocazia să mă ospătez cum trebuie. Fursecurile acestea sunt făcute pentru sezonul rece, sunt o combinație între bezele și pricomigdale, umplute cu ciocolată cu lapte. Efectiv se topesc în gură! Ai mei, când au auzit că fac prăjitură cu foi care trebuie să stea peste noapte la frigider, au cerut să le potolesc pofta de dulce cu ceva, motiv pentru care am făcut fursecurile, dar n-am apucat să le fotografiez, deoarece la noi în casă prăjiturile se mănâncă proaspete. Foarte proaspete!

^foto: Laura Sava- blog culinar

   Am încheiat săptămâna tot cu dulce, am făcut clătite, pe care le-am umplut cu Nutella și feliuțe de banane. Cel mai simplu desert, care pe cât de simplu este de făcut, pe atât este de apreciat de mâncăcioși.

   Relaxarea de seară a fost asigurată de serialul New Girl, pe care îl urmăresc împreună cu sora mea. Am terminat primul sezon cu zâmbetul pe buze. Episoadele sunt scurte, de 20 și ceva de minute, iar serialul este o versiune modernă a celebrului serial Friends.

   Filmele pe care am reușit să le văd și pe care vi le și recomand cu această ocazie sunt: The Woodsman(2004) și Beasts of No Nation (2015). Primul film prezintă drama unei fost condamnat pentru abuzuri asupra minorilor, care se întoarce în orășelul natal și încearcă să pună pe picioare un nou început, deși trecutul îl apasă cu o presiune aproape imposibil de suportat. Un film pe care l-am savurat de la început până la sfârșit.
   Beasts of No Nation este un film al cărui trailer l-am văzut acum câteva luni și mi-a stârnit interesul. Nu mi-a înșelat așteptările, ba chiar am fost marcată de această dramă de război tipică țărilor africane, în care până și copiii devin combatanți fără milă. Povestea unui copil african ce-și pierde familia într-un mod violent și care se alătură luptei de eliberare a țării sale la vârsta la care ceilalți copii se joacă și nu au nicio grijă, este imposibil să nu te sensibilizeze. Din păcate, aceasta este realitatea zilelor noastre, despre care știm prea puțin sau deloc.

   Săptămâna voastră cum a fost?