Să grădinărim cu suflet

   Dintotdeauna am iubit natura, poate pentru că am crescut în sânul ei, bucurându-mă de fiecare fir de iarbă, de fiecare boboc de floare sau de orice viețuitoare apărută din pământ ori de sub vreo frunză. Crescând la casă, m-am bucurat de o grădină mare și frumoasă, în care merii și cireșii erau tovarășii mei de după școală,  tufele de ochiul-boului și de gălbenele îmi alinau supărările, iar miresmele proaspete și îmbietoare ale trandafirilor mă asigurau că viața este mult mai frumoasă în mijlocul naturii.
   În primii ani de liceu urmăream o emisiune tv de redecorare a terenurilor din jurul caselor și a grădinilor. Mă minunam de ingeniozitatea ideilor celor care transformau un loc abandonat, devenit ”cimitirul” lucrurilor nefolositoare, într-un spațiu verde în care te puteai relaxa, te puteai elibera de stres sau aveai posibilitatea de a petrece timpul liber cu cei dragi într-un spațiu foarte plăcut. Atunci am realizat cât de ușor își poate crea omul o oază de liniște, fără să fie nevoie să facă cheltuieli foarte mari sau să apeleze la ajutor profesionist, ci doar să-și urmeze propriile idei și dorințe.
  În timp ce unii preferă să-și construiască piscine și spații cât mai moderne de relaxare, eu mă întorc la natură, către grădina perfectă: perfectă pentru mine și cei dragi, apelând la trucuri de decorare simple dar ingenioase, făcând cheltuieli chibzuite dar inteligente, și desigur, punând suflet până și în cel mai mic detaliu. În fond, este un lucru știut faptul că natura este cea mai ieftină și eficientă terapie pentru trupul și sufletul omului.

    Mereu am visat la un fel de foișor lucrat din lemn, cu acoperiș verde, din plante cățărătoare, cu frunziș des. Îmi doresc să stau pe o bancă de lemn vechi, plină de pernuțe colorate, cu capul pe umărul iubitului meu. Și vreau să simt că timpul stă în loc, că momentul de magie din colțul acesta de rai se repetă la nesfârșit, într-o îmbietoare aromă ce se revarsă înspre noi în valuri, de la stâlpii de lemn frumos îmbrăcați de trandafirii roz urcători:

    Dar minunea florală nu se va opri aici, ci se va revărsa, dulce și îmbietoare, din fiecare ghiveci amplasat, pe ici, pe colo, pe vreun raft de lemn sau pe lângă garduri. Și fiecare floare, fiecare plantă în parte își va înfiripa rădăcinile nu doar în solul hrănitor, ci și în inima mea, pentru a mă îngriji de fiecare în parte ca de un suflet drag.

      Pentru florile mele dragi, aș alege ghivece frumoase, lucrate din lut și pictate manual, cu atenție la detalii și cu multă dragoste. La Covera am găsit ghivece de inspirație etno, dar și ghivece simpatice cu model floral, în culori vii, toate cu suport și pregătite să găzduiască cele mai firave rădăcini, cele mai prețioase plante și cele mai înmiresmate buchete de flori. Le voi așeza cu grijă, împreună în fiecare loc din grădină, pentru că fiecare dintre ele să aibă compania celeilalte, să se bucure laolaltă de apa ce cade alene din stropitoarea ca un elefant de metal în miniatură, dar și de prospețimea primilor stropi de rouă căzuți în diminețile de primăvară. Să își ridice trupurile plăpânde de lăstari fragezi și, sub răsfățul razelor de soare și hrănite cu îngrășământ mai ceva ca un copil mic, să se transforme în plante-adult, sigure pe frunzele lor, poate pe florile lor.

     Și tot din dragoste pentru natură și pentru a avea o grădină cât mai bogată și mai aproape de mine, mi-aș decora pereții cu ghivece, să simtă și ei seva de viață din tulpinile plantelor, să le simtă zbuciumul, și să se însuflețească și ei, pereți triști zidiți rece în ciment.

      Dar în loc de ghivece, aș folosi jardiniere teracota, în care aș sădi plante cu flori mici și colorate, mușcate, panseluțe sau ciuboțica cucului. Astfel ca, de fiecare dată când dau să ies din casă, să mă întâmpine pălăriile lor în culori vii, ca niște bune prietene, pline de energie pozitivă ca niște baterii naturale. Și doar un strop din această energie binecuvântată mi-ar ajunge pentru o întreagă zi. Vedeți ce ușor poate fi atinsă fericirea, care stă ascunsă în cele mai mărunte lucruri din viața noastră?

    Însă nicio grădină frumoasă nu se naște singură, ea trebuie îngrijită nu ca un bolnav, ci ca un suflet drag pe care îl sprijini cu toată puterea și iubirea ta, astfel încât să nu ajungă niciodată să fie bolnav. Pentru a îngriji, ai nevoie de accesorii și articole de grădinărit, cu ajutorul cărora poți da naștere unei grădini de poveste.
   Eu prefer să folosesc materiale naturale, pentru ca decorul să nu fie deloc artificial. Spre exemplu, marmura concasată este un material decorativ cu un aspect natural, foarte des folosit în amenajările de exterior. De asemenea, scoarța de acoperire este foarte utilă în decorarea grădinilor, fie că este vorba de ghivece sau alei plantate cu diverși arbuști. Desigur, pentru a evita deteriorarea acestui material natural este de preferat să folosim un textil special pe care să așezăm scoarța mărunțită.
   Pentru a crea o oază verde, trebuie să folosim semințe pentru un gazon frumos. Firele de iarbă trebuie îngrijite la fel ca și florile, cu aceeași atenție, pentru că și ele sunt la fel de sensibile. Nu e cu nimic mai prejos un fir de iarbă față de o floare de ghiveci, de un arbust decorativ sau un copac; dacă le îngrijești pe toate cu atenția necesară, abia atunci vei obține grădina mult visată, raiul de relaxare.
   De asemenea, conservarea spațiului este vitală. O grădină nu poate să fie veșnic verde; în cele patru sezoane din an vei vedea că spațiul acesta de liniște își are ciclul său: iarba se îngălbenește și se usucă, plantele își pierd florile colorate, iar copacii se golesc de frunzele-veșmânt. Toamna este prima care are curajul să pătrundă în sufletul grădinii, îngălbenind frunzele și ofilind florile  într-un tablou cromatic de o frumusețe mută. Mai tristă este iarna, care poate reduce la tăcere seva din tulpinile plantelor, la primul ger mai aprig; de aceea, protejarea cu ajutorul accesoriilor speciale, precum gluga de protecție pentru iarnă, asigură o ”hibernare” a plantelor până la primele raze de soare de primăvară.
 

    Și pentru că se spune că fiecare om trebuie să planteze măcar un copac pe durata  vieții sale, eu tânjesc la un stejar falnic roșu, care să vegheze asupra mea ca un bătrân înțelept, mereu pregătit cu un sfat blând, rostit alene, printre adieri de vânt sau picuri de ploaie. Să-și răsfire crengile prin albastru cerului, să-mi ducă tristețile departe, cât mai departe de sufletul meu de om...