Jurnal de săptămână

     Dragile mele, bine v-am regăsit! N-am reușit să-mi fac timp pentru blog în programul de lucru foarte încărcat de sărbători, dar sper din suflet că ați sărbătorit Crăciunul cu veselie și că păstrați aceeași stare de bine pentru noul an!
    Decembrie a trecut pentru mine ca o clipire din gene, cu toate că acum simt nevoia de a trage un somn strașnic, pentru a mă trezi cumva din starea asta de oboseală, pricinuită de agitația sărbătorilor, de mesele îmbelșugate, dar și de munca solicitantă din ultima vreme. Nu știu voi cum sunteți, dar eu tânjesc după zăpadă, măcar să-o văd cu nasul lipit de geam, cum îmbracă șoseaua, acoperișurile, copacii. Îmi displace total peisajul acesta monoton, precum o ținută tristă ce are nevoie de accesorii pentru a prinde puțină viață.

   Am profitat oarecum de temperaturile încă prietenoase pentru a purta fuste, dar am optat pentru dresuri groase, uneori pentru două perechi, pentru a fi sigură că o să-mi fie bine. Nu port dresuri prea des, nu le consider foarte confortabile și de cele mai multe ori optez pentru pantaloni.

   Distracție mare acasă la ai mei, la țară, unde motănelul ăsta mic și capricios are toată ziua chef de jocuri și jucării. Pe mâinile mele, ghearele și colții lui lasă de fiecare dată semne de (ne)bună purtare. Dar mi-e tare drag, cu ochii mari și verzui, ca niște biluțe în continuă mișcare, iar blănița sa de un negru parcă pudrat cu cenușă  e moale ca un pufuleț.

    A fost perioada târgurilor de cadouri pentru Crăciun, așa că am participat la două în această iarna. Evenimentele acestea de shopping reunesc oameni talentați care, prin dăruirea și talentul lor, dau naștere unor lucrușoare tare frumoase. Sub numele de NahootDesign, eu și sora mea lucrăm bijuterii din polimer, veselii mici pentru copiii de toate vârstele. Am interacționat cu foarte multe persoane necunoscute, am reîntânit chipuri cunoscute, am povestit la un pahar de vin fiert și am râs cu orice ocazie, pentru că râsul ne face întotdeauna bine.

      Prima zăpadă serioasă din decembrie m-a prins la țară. Parcă retrăiam iernile copilăriei, când descopeream dimineața toată strada îmbrăcată în alb și nu mai știam ce să îmbrac mai repede și să dau iama în marea de omăt. Așa am făcut și-acum, am tras un pulover gros peste pijamale, am sărit în botoși și am ieșit fuguța să simt zăpada proaspătă, pudrată, am luat-o în pumni, am aruncat-o în aer, am alergat, am chicotit. Și-apoi am fugit zgribulită înapoi în casă, gata să fierb o cană de ceai, alături de fursecuri cu unt, urmărind pe geam ca nu care cumva să pierd ceva din tabloul veritabil de iarnă. La amiază însă, pâlcuri de omăt pe ici, pe colo, aminteau de pufoasă pudră albă așternută în timpul nopții.

   Și pentru că zăpada era atât de îmbietoare, am decis să merg cu niște prieteni la munte, să savurăm cum se cuvine prima ninsoare din an. Abia în Poiană am găsit o pârtie perfectă, așa că am pus echipamentul de snowboard în picioare, zâmbetul pe buze și-am pornit-o spre povârniș. Pentru amatorii interesați de sporturi de munte, în Poiană puteți opta pentru mai multe pârtii, noi am ales-o pe cea pentru începători, de 5 km. Vă jur că nu știam cum să cobor mai repede de pe snowboard, după ce am căzut de vreo 50 de ori, cel puțin. Pe deasupra, nici n-am fost echipată corespunzător, iar hainele mele s-au udat complet până am ajuns la finele pârtiei. Pentru închirierea echipamentului de snowboard, prețul este de 60 lei de persoană pentru boots și placă, închirierea se face pe durata întregii zile, în baza unui act de identitate. O urcare cu telecabina costă 20 lei, ultima urcare fiind la ora 16.