vineri, 31 ianuarie 2014

Tehnologia, noul membru al familiei


Viața mea parcă-i o comedie
umană, dar invadată de tehnologie,
o simt cum se-agață de mine, cu insistență,
și parcă-s cuprinsă de dependență,
de laptop nu-mi vine să mă despart, îl închid și mă las pe spate, în pat
în 2 minute mă ridic să îi dau restart,
de teamă să nu pierd informații vitale
ditribuite non-stop pe rețelele-sociale.
Și de pe telefon primesc o notificare,
orișicând e vorba de-a cuiva aniversare,
am uitat de foaie, de pix, de orice scris sub formă concretă,
trimit repede un e-mail de pe tabletă.
În metrou, la birou, oriunde, o selfie îmi fac
cu I-phone-ul 5, și pe Facebook o încarc,
amicii mă bat la cap, de gura lor n-am să scap
până nu urc poza și pe Wazzup.
La teatru nu merg, nu am timp, nu am stare,
mă uit doar la filme în 3D- Vai, ce tare!
La concert de chitară, de pian să merg chiar nu pot
când am toate piesele pe noul I-pod,
nu cumpăr bilet și fără supărare
în căști am chiar o mai bună sonorizare.

Tehnologia, șmecheră, a făcut ea cumva
de s-a infiltrat în familia mea.
Din magazine și site-uri bine dotate,
mi-am luat an de an, cu grijă, de toate:
în salon, dormitor și în bucătărie
se vă amprente clare de tehnologie-
televizoare, tablete și celulare
am adunat până la sufocare.
Nici nu dau să ies bine din casă
c-o altă belea modernă m-apasă:
camera video, instalată de operator
se uită la mine ca la un infractor.
Când în mașină la drum m-am urnit
m-asigur că am gps-ul pornit,
port cu el un soi de conversație
până mă duce la destinație.

Ce viață nebună trăiesc, am nevoie de terapie,
Domnule doctor, sunt dependentă de tehnologie!

2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...