Tehnologia, noul membru al familiei

Viața mea parcă-i o comedie

umană, dar invadată de tehnologie,

o simt cum se-agață de mine, cu insistență,

și parcă-s cuprinsă de dependență,

de laptop nu-mi vine să mă despart, îl închid și mă las pe spate, în pat

în 2 minute mă ridic să îi dau restart,

de teamă să nu pierd informații vitale

ditribuite non-stop pe rețelele-sociale.

Și de pe telefon primesc o notificare,

orișicând e vorba de-a cuiva aniversare,

am uitat de foaie, de pix, de orice scris sub formă concretă,

trimit repede un e-mail de pe tabletă.

În metrou, la birou, oriunde, o selfie îmi fac

cu I-phone-ul 5, și pe Facebook o încarc,

amicii mă bat la cap, de gura lor n-am să scap

până nu urc poza și pe Wazzup.

La teatru nu merg, nu am timp, nu am stare,

mă uit doar la filme în 3D- Vai, ce tare!

La concert de chitară, de pian să merg chiar nu pot

când am toate piesele pe noul I-pod,

nu cumpăr bilet și fără supărare

în căști am chiar o mai bună sonorizare.

Tehnologia, șmecheră, a făcut ea cumva

de s-a infiltrat în familia mea.

Din magazine și site-uri bine dotate,

mi-am luat an de an, cu grijă, de toate:

în salon, dormitor și în bucătărie

se vă amprente clare de tehnologie-

televizoare, tablete și celulare

am adunat până la sufocare.

Nici nu dau să ies bine din casă

c-o altă belea modernă m-apasă:

camera video, instalată de operator

se uită la mine ca la un infractor.

Când în mașină la drum m-am urnit

m-asigur că am gps-ul pornit,

port cu el un soi de conversație

până mă duce la destinație.

Ce viață nebună trăiesc, am nevoie de terapie,

Domnule doctor, sunt dependentă de tehnologie!

Bijuterii din argint lucrate manual în Israel

  Când vine vorba despre cadouri deosebite, mă gândesc mereu la bijuterii, pentru că sunt pe placul tuturor femeilor. În plus, o bijuterie este un cadou potrivit pentru aproape orice ocazie, fie că este vorba despre o aniversare, o petrecere de logodnă sau o avansare pe plan profesional. De asemenea, un bărbat îi poate oferi iubitei sale o bijuterie oricând, din dragoste, fără a fi nevoie să existe o ocazie anume pentru a-ă dărui un accesoriu pe care îl merită.
   Cum se apropie Ziua Îndrăgostiților și, apoi, Dragobetele, m-am gândit să vă prezint magazinul online Regal Gold, unde puteți găsi cele mai frumoase bijuterii din argint lucrate manual în Israel. De la inele, brățări, cercei, broșe și coliere, toate modelele sunt deosebite și lucrate cu mare atenție la detalii. Bijuteriile sunt lucrate într-un stil neo clasic în mare vogă, design-ul lor este unul modern, iar raportul preț-calitate este unul dintre motivele pentru care îți vei dori să revii în acest magazin online.
   Pentru iubite, logodnice și soții, cele mai potrivite bijuterii sunt cele sub formă de inimioară, care transmit mesajul de dragoste într-o formă specială. În categoria Valentine”s Day sunt disponibile mai multe modele de pandative, inele și brățări perfecte pentru această sărbătoare a iubirii. O inimioară delicată purtată la gât îi va aminti iubitei tale cât de mult înseamnă pentru tine și cât de sincere sunt sentimentele tale.
   Dar dacă doriți ceva mai aparte, puteți opta, spre exemplu, pentru un ceas superb, confecționat din argint. Este preferatul meu datorită designului deosebit, care îl diferențiază de celelalte ceasuri pe care le-am văzut în alte magazine. Brățara și cadranul au o manoperă încântătoare, iar mecanismul japonez al ceasului are o garanție de 24 de luni.  Cadranul din sidef oferă un plus de strălucire acestui ceas, având capacitatea de a reflecta lumina. Cu siguranță acest accesoriu feminin va arăta minunat la încheietura oricărei femei, putând fi accesorizat la diverse ținute vestimentare.

   Pe lângă acest model, pe site mai sunt disponibile și alte ceasuri, toate lucrate manual din argint, cu niște detalii deosebite. Puteți alege preferatul vostru dintre ceasurile cu cadran rotund, oval, pătrat sau dreptunghiular, cu brățară metalică sau curea din piele, decorate cu flori sau simple. Un ceas este un cadou simbolic, chiar dacă în sine este numai un instrument de măsurare a timpului. Oferind unei persoane iubite un ceas îi oferi posibilitatea de a putea măsura timpul prețios pe care îl petreceți împreună , ori trecerea orelor până în clipa în care vă veți reîntâlni. În plus, un astfel de accesoriu este deopotrivă un obiect decorativ, cât și unul practic.

   Ție ce bijuterie ți-ar plăcea să primești în dar de Ziua Îndrăgostiților?

Laboratorul de creație

   

    Bine ați venit în Laboratorul de creație!

    Așa îmi numesc eu biroul, deși birou e cam mult spus. Laboratorul este spațiul meu de lucru, locul în care se conturează ideile, se muncește mult și cu drag și iau naștere creații unice Este locul în care nu mi-e teamă să visez, să râd, locul în care dintr-o simplă bucată de plastilină se naște cea mai frumoasă pereche de cercei, unde nicio idee nu este greșită sau prea idealistă. Aici orice este posibil, pentru că acolo unde imaginația este fără margini, și puterea de creație este nelimitată.

    Pentru cei care nu mă cunosc atât de bine, aș începe prin a vă spune că marea mea pasiune și ocupație, de mai bine de 5 ani, este lucrul manual. Mă joc cu plastilina Fimo și modelez cele mai năzdrăvane accesorii pe care le puteți vedea aici, dar în același timp cos la mașină sau de mână cele mai boeme articole vestimentare și accesorii. În ultimul timp, românii s-au familiarizat cu termenul de handmade, care sintetizează perfect ceea ce fac eu. Recunosc, o astfel de activitate este perfectă atunci când aduce și profit, însă pe lângă partea creativă mai ai nevoie și de puțină organizare și promptitudine în executarea comenzilor.

    În laboratorul meu creativ veți găsi întotdeauna totul bine organizat. De când mă știu am avut o manie cu organizarea și-mi place ca fiecare lucru să fie la locul lui, astfel că apelez la spații de depozitare de toate felurile, de la cutii simple și colorate la boluri, borcane sau alte recipiente reciclate pe care le decorez cu multă răbdare. 

    Poate vă întrebați ce caută o tablă pe lista de materii prime, însă este esențială în organizare, așa cum sunt și dosarele verticale în care depozitez formularele de expediere, chitanțele și diverse facturi. Partea magnetică a tablei este utilă pentru notarea ideilor spontane sau schițarea unui model care îmi vine în minte pe moment, precum și pentru notarea comenzilor urgente sau personalizate care trebuie livrate în timp util. Nu trebuie să lipsească buretele, dar mai ales markerele colorate, astfel că folosesc markerul roșu pentru notarea comenzilor urgente, iar cel negru pentru o prezentare de produse; markerul verde îl folosesc atunci când notez stadiul unei comenzi, cel mai adesea când aceasta a fost livrată. 

   Cel mai mare avantaj al acestei table îl reprezintă faptul că are două părți, așa că pe suprafața din plută pot prinde blocnotes cu diferite notițe, adrese și numere de contact, precum și articole din ziare și reviste în care mi-au fost publicate creațiile. Micile notițe mă ajută să păstrez în scris anumite detalii pe care le-aș putea uita, mai ales că omul nu are capacitatea de a reține toate informațiile. Cum eu lucrez cu comenzi personalizate, trebuie să fiu atentă la toate detaliile pe care clientul mi le-a dat la telefon sau personal. De asemenea, unii clienți doresc produse personalizate, așa că îmi trimit fotografii cu modelul dorit, pe care îl printez și îl prind cu un bold de planșă, până atunci când va trebui să-l prelucrez. Felicitările și scrisorile de mulțumire din partea clienților sunt foarte încurajatoare, mai ales că-ți oferă satisfacție pentru munca depusă, așa că le prind și pe ele pe panou, pentru a mă motiva atunci când am o pasă mai proastă de inspirație. 

   

    Pentru creația în sine, principala materie primă este plastilina fimo de modelaj de la Staedler, însă eu folosesc o formulă cu întărire prin coacerea în cuptor. Există și o versiune de plastilină cu uscare la aer, foarte rezistentă și ea, dar folosită mai ales în proiectele de bricolaj și decorare. Am grijă să-mi achiziționez plastilină în toate culorile curcubeului, iar apoi le combin între ele pentru a obține tonuri mai închise sau mai deschise de culoare. Pare greu de crezut, dar fiecare figurină în parte este lucrată manual până în cele mai mici detalii, fără a folosi vreo matriță. Chiar dacă nu am absolvit nicio școală de artă sau vreun curs de profil, am fost autodidactă, iar pasiunea m-a ajutat să-mi perfecționez stilul și să fac creații din ce în ce mai frumoase și mai bine lucrate. În funcție de sezon și de sărbători lansez colecții cu tematică; spre exemplu, în perioada Crăciunului lansez colecția de iarnă, cu oameni de zăpadă, Moș Crăciun, reni și spiriduși: 

    De Ziua Îndrăgostiților, bărbații au ocazia să le dăruiască iubitelor cele mai inimoase accesorii și bijuterii, iar de Paști iepurașul, coșurile cu ouă colorate și puii de găină sunt în centrul atenției. În plină vară înfloresc cele mai frumoase flori din plastilină de modelaj, care vor fi purtate la urechi, la gât sau la mână. 

   Anul acesta de Mărțișor pregătim o colecție de păpușele îmbrăcate în costume tradiționale, care să amintească tuturor cât de frumos este portul popular românesc:

    Dar pe lângă creații, și ambalajele trebuie să fie frumoase, atractive și bine lucrate. Când nu fac bijuterii sau haine, îmi place să mă joc cu foarfecele și hârtia și să fac pliculețe, să decorez cutii și alte recipiente de ambalare. Îmi plac colile colorate, de obicei alesele mele sunt cele în tonuri pastelate, dar și colile mari imprimate, pe care le achiziționez în funcție de tematica colecției. De obicei evit hârtia albă, care este mai dificil de manipulat, pentru că se poate murdări sau păta cu ușurință și nici nu este la fel de aspectuoasă ca una colorată. Pentru produsele lucrate la comandă am grijă să fac pliculețe personalizate, cu care reușesc să îi surprind de fiecare dată pe cumpărători. 

     Foarfecele simple sau cele cu model sunt de nelipsit și mereu cumpăr unele noi, mai ales când am nevoie de un decupaj precis sau lucrez cu un material textil fin și am nevoie de o lamă eficientă. Foarfecele cu model nu sunt numai pentru copii, ci sunt foarte utile în decorațiunile de tip DIY (do it yourself), transformând un plic sau o felicitare banală într-una specială, unică. Pe lângă acestea, celelalte ustensile de nelipsit sunt capsatorul și perforatorul; nu folosesc perforatorul doar pentru a pregăti hârtiile pentru mapă sau biblioraft, dar și pentru a da găuri pungilor de împachetat.  Prin găuri introduc o panglică satinată pe care o leg în fundă, sau sfoară de sac, în funcție de tipul accesoriilor comandate.

    De obicei, preferata mea este hârtia natur/maro, care are un aspect vintage, învechit și poate fi decorată în fel și fel de modalități, iar de fiecare dată rezultatul este încântător. Optez pentru plicurile natur gata făcute, pe care le decorez cu diferite decupaje, fie prăjiturele, ceainice, flori sau animăluțe. Când îmi permite timpul, mă relaxez desenând pe plicuri cu carioci colorate, așa cum făceam în copilărie, numai că pe atunci abia începeam să-mi exersez talentul artistic. 

    Un alt articol nelipsit în laboratorul meu de creație este lipiciul, bunul meu prieten care mă ajută să-mi pun în aplicare ideile. Folosesc de le lipiciuri lichide și solide pentru hârtie și carton, până la aracet și adezivi pentru polimer, textile și metale. Lipiciul de hârtie este favoritul meu și mereu le aleg pe cele pe bază de apă, care nu sunt foarte lipicioase la contact cu pielea. Când fac ambalaje și mici decorațiuni, am grijă să cumpăr cele mai bune lipiciuri, chiar dacă sunt mai scumpe (în școala generală, la orele de lucru manual foloseam cel mai ieftin lipici de pe piață și după o oră întreagă de muncă cu dăruire vedeam cum proiectul meu se duce pe apa sâmbetei datorită lipiciului de proastă calitate).

    

    După ce am creat accesoriile și am pregătit plicurile și pungulețe pentru ambalare, este timpul să mă ocup de livrarea comenzilor. În cazul în care livrez personal comenzile, optez pentru punguțe frumos decorate. Însă ,de cele mai multe ori apelez la poșta română sau la serviciile de curierat, iar comenzile sunt expediate în cutii, sub forma coletelor. Pe lângă hârtia de ambalat,  cele mai importante  materiale sunt cuterul și benzile adezive de diferite grosimi.

    Comenzile care conțin mai puține accesorii sunt livrare în plicuri cu bule, care asigură protecția produselor, sunt practice și potrivite pentru perioadele mai aglomerate. Atât pentru plicuri, cât și pentru colete, folosesc etichetele adezive, pentru că este mai ușor să completez adresa mea și a destinatarului pe acestea și apoi să le lipesc pe pachet. În cazul în care nu folosesc etichete, completez adresele cu un marker permanent, care să nu se șteargă de pe ambalaj și să am siguranța că pachetul ajunge la destinație. 

    De nelipsit pe masa de birou este agenda; în ea trec fiecare comandă, adică numele și adresa clientului, precum și lista cu produse dorite. Astfel, îmi este ușor să țin evidența comenzilor și să păstrez adresele de e-mail, având posibilitatea de a trimite e-mailuri informative cu noile colecții lansate. Fiecare comandă în parte este importantă și tratez fiecare cumpărător cu aceeași atenție; un client dezamăgit reprezintă un eșec în activitatea mea, în timp ce un client mulțumit înseamnă o reală satisfacție. La orice colet mă comport ca și când ar fi pregătit pentru mine, gândindu-mă cum mi-ar plăcea mie să fiu surprinsă de conținutul coletului respectiv. Fără o agendă mi-ar fi imposibil să am o evidență a comenzilor și probabil că nu aș reuși să expediez anumite comenzi la timp. 

  

   Așa este organizat laboratorul meu de creație, un spațiu de lucru încă nu atât de personalizat pe cât mi-aș dori, în primul rând datorită spațiului limitat. Cu toate acestea, am grijă să nu-mi lipsească nimic și mă aprovizionez cu materialele și articolele de papetărie necesare, astfel încât să-mi pot desfășura activitatea handmade cu dăruire și seriozitate, ca și până acum.

* Creații de poveste lucrate manual din plastilină de modelaj 

(Mickey și Minnie, Batman, SuperMario, Mica Sirenă, Alice în Țara Minunilor)

*Accesorii handame și cutii decorate manual

*Diverse articole de ambalat și decorațiuni

(pliculețe, pungi, cutiuțe și semne de carte)

Poema aventurierului

S-au prins de gene-alene mici mărgele

și pe obraz au curs ca lacrimi grele,

când tu în noaptea rece de scaun m-ai legat

cu brâuri și cravate, jumate dezbrăcat,

și-n loc de sărutări și mângâieri discrete

tu m-ai lăsat aici, în boxeri și șosete,

nu vreau să joc rolul de victimă,

dar te visam în lenjerie intimă,

dansând lasciv, cu corpul tău în marmură sculptat

dar am căzut în plasa ta, cum cade-orice bărbat,

la cină când am mers vorbeai despre copii,

în timp ce eu gândeam numai la lenjerii.

Și te doream, să-ți mângâi pielea rozalie
pudrată cu miros de iasomie,
și umerii rotunzi și moi
să îi cuprind cu mii de sărutări.

Și draga mea, eu nici nu am pretenții

când vine vorba despre lenjerie sexy:
mi te imaginam în pat, pe perne moi,
stând doar în chiloței, cu sânii goi,
și pentru că tot omul cade în păcat
iar sub dantele, broderii frumoase
se ascundeau ale lui Venus coapse,
și pielea îți lucea, sub picuri de lumină
de îmi păreai nu pâmânteană, ci divină,
mă îmbătam de-amor, sub flacăra difuză,
eram artist în suflet, iar tu îmi erai muză!


Dantele fine, funde de satin, parfumul fin
sunt toate-acum doar ură și venin,
că-n loc de dulci tandrețuri, mângâieri
tu te-ai pornit să-mi judeci micile plăceri,
și parcă-s urmărit aievea de blesteme
de am ajuns să fiu legat acum de patru lemne,
iar tu vrei doar în teorie pedepse să-mi aplici,
și bine ar fi fost de te-ai fi răzbunat c-un soi de bici!
Cu vorbe aspre-ai început s-arunci în mine
căci mi-ai aflat de-ndată câlcâiul lui Ahile:


- Vezi bine, dragule, că nu-s o ușuratică
și n-am ajuns în pat, cum ai fi vrut, după cina romantică,
când ți-am vorbit despre familie și obligații
pesemne că te-a luat cu palpitații,
obișnuit cu rolul tău de aventurier
în ale-amorului n-ai vrea s-ajungi șomer,
și-n următoarele decenii de trăit
numai cu-aceiași prăjitură să tot fii servit.
De-ai fi avut numai puțin răbdare
ai fi aflat că nu-s o oarecare,
și chiar de par, nu sunt deloc cuminte,
plus că eu port doar lenjerie sexy sub veșminte,
vara ai să mă vezi doar în costume de baie
că nu pot să ascund sub pantaloni așa picioare!
De sărbători aș fi umblat în casa toată
doar în costume de Crăciuniță îmbrăcată,
la orice oră din noapte și din zi,
ți-aș fi făcut întruna jucării.
Dar tu ai suflet de explorator în dragoste,
în tine orișice femeie vede-o pacoste!

Câte picioare!

      Vai, câte picioare au sărit în sus, țopăind nestatornic, purtându-ne trupurile prin tot apartamentul, într-un haos ce se-îmbina perfect cu zbierăturile noastre de femei tinere și fricoase!
     Tot tam-tam-ul a pornit de la o gânganie cu care una dintre noi s-a întâlnit în baie, în urmă cu puțin timp. Împărțim cinci fete un apartament cu 3 camere situat într-o zonă centrală  a capitalei, reunind sub același acoperiș trupuri cu pielea ca laptele, răsfățat cu fel și fel de creme de corp și băi fierbinți. Prin urmare, baia, un soi de Suleyman cu 5 cadâne, este sanctuarul nostru, locul unde aromele de miere, cocos, iasomie și trandafir poartă cele mai aprige confruntări parfumate cu lumânările și bețișoarele de aromaterapie cu iz de mosc și lavandă.
     Dar viața de student nu e numai lapte și miere, mai ales când apa fierbinte cu care vrei să-ți cureți trupul după o zi lungă prin prea-iubita noastră ce mai poluată capitală europeană, curge prin aceeași conductă prin care și-a făcut drum beleau. Ei bine, beleaua cu care am dat nas în nas este un miriapod cu picioare lungi, îngrozitoare, care-ți face părul măciucă și pielea de găină, și transformă apartamentul de 60 mp într-o adevărată pistă de alergare. Gângania cu pricina s-a instalat fără inhibiții în cadă, pe care o cerceta cu picioarele-i rapide, în lung și lat, într-o mișcare ce a făcut să ne ia pe toate cu amețeala. Și atunci să fi văzut câte picioare se împleticeau prin apartament, care pe canapea, care sus pe scaune.
    Și după ce-am terminat de țipat, ne-am uitat bine în casă că nu-i nici urmă de bărbat, am tras aer în piept și-am zis să luăm taurul de coarne. Eu, vinovată că m-am întâlnit cu miriapodul, m-am trezit înarmată cu o mătură în mâna stângă și un prosop în cea dreaptă. Mătura ca să-i dau una gânganiei încât să sară-n sus cum am sărit și noi, iar prosopul ca să mă șterg de urmele crimei (nu știu cum sunt bărbații, dar nouă ne place să nu lăsăm urme!). Mi-am strâns tot curajul din toate cotloanele inimii și-am intrat în baie, dar gângania dispăruse: și-a luat picioarele la spate și dusă a fost, că în tot timpul în care noi urlam prin casă, ea deja cercetase probabil toată încăperea, târându-și piciorușele murdare peste toate lucrurile noastre. Am verificat cu teamă fiecare colț, în probabilitatea de a mă trezi, din nou, cu miriapodul în fața ochilor. Dar n-a fost să fie, probabil s-a strecurat înapoi pe conducta pe care-a venit. Conducta care aducea prea-iubita apă fierbinte, care ne răsfățase trupurile de atâtea ori.

     În noapte respectivă, baia n-a mai fost sanctuarul nostru. Adio Suleyman, ai fost invadat de miriapod! În dimineața următoare, câte picioare credeți că a văzut administratorul blocului, care a și tresărit când am trântit de perete ușa încăperii? Vreo 10 să fi fost și nu atâtea câte avea miriapodul ce aluneca în sus și în jos pe conductele blocului, el și poate alții ca el, colonie de miripode ce străbat în lung și lat fiecare apartament.
    - Domnule administrator, avem gândaci în bloc!
    - Ei bine domnișoarelor, în fiecare bloc sunt gândaci. Și în G14 din Bulevardul Timișoara sunt gândaci, și pe Tipografilor sunt...
    - Auziți, domnule Ghiță, pe noi nu ne interesează că-n tot Bucureștiul sunt gângănii. Atâta timp cât plătim pentru apartamentul repectiv, este de datoria dvs să rezolvați problema miriapodelor ce ne-au invadat baia.
     - Miria ...ce? Ce mai sunt astea, niște gângănii de la chineji pe care le dau ăștia la televizor? Sau le-ați găsit în cutia aia de Feisbuc?
     - Miriapode, domnule. Sunt niște insecte cu multe picioare, care fix în momentul ăsta se plimbă prin conductele noastre fără probleme!
     - Unde mai puneți că sunt și veninoase! Vai de cine bea apa ce curge pe țevile astea, că nu-ți vine să te mai speli cu apa, darămite să o și consumi, adaug eu revoltată.
     - Domnișoarelor, nu toată lumea a crescut cu apă plată la sticlă ca voi. Noi beam apă de la robinet și n-am mai murit. Și nici nu-i puneam lămâie, cum faceți voi în ziua de azi, ca să nu vă-ngrășati. Mai lăsați gândacii în plata Domnului! Mai lăsați-mă să respir, n-aveți ore astăzi? Că-n ziua de astăzi numai școală nu se numește ceea ce faeți voi acolo. Pe vremea mea...
     - Ascultă, moș conservator ce ești! Poate că dumitale îți place să bei apa cu miriapodele alea împuțite, că așa era pe vremea dumitale, însă noi vom merge în fiecare apartament și le vom spune tuturor ce-am văzut! Și fiți fără grijă că vom aduce cea mai bună firmă de deratizare, să ne scape de miriapodele alea, care pentru dumneata par a fi o glumă.
    - Domnișoarelor...
 
   Și-am trântit ușa de-au scârțâit balamalele îngrozitor, și-am luat la rând fiecare apartament din bloc, convinse că trebuie să luăm măsuri în privința insectelor nepoftite și, mai ales, în privința sănătății noastre amenințate de acești musafiri .
     -Bună ziua! Locuim în acest bloc, la apartamentul 16. Aseară am găsit un miriapod în cadă, adică o insectă din aceea rapidă, cu picioare lungi, care a venit de pe conducta de apă. Și cum sunt greu de depistat, pentru că nu lasă semne, am fost norocoase să descoperim că în blocul nostru există aceste gângănii, care deși nu sunt periculoase pentru om, pot provoca răni dureroase. Mai mult, este vorba despre igiena și sănătatea noastră, așa că ar trebui să apelăm rapid la cele mai eficiente servicii de deratizare, dezinsecție și dezinfecție!

   Din 30 de apartamente, am primit 26 de răspunsuri pozitive, așa că am apelat imediat 0219662 și echipa de deratizare s-a prezentat la fața locului în cel mai rapid timp. Problema noastră a fost rezolvată în cel mai sigur și profesionist mod cu putință, așa că la sfârșit am răsuflat cu toții, ușurați. Au urmat, firește, multe  și multe băi fiebinți!
   Câte picioare văd acum în apartament? Numai 10 și este o ușurare...
   Știu, nu suntem Dumnezeu ca să fim în măsură să decidem cine merită sau nu să moară, însă în anumite situații trebuie aplicată legea firii. În fond, întreaga viață este o luptă pentru supraviețuire ...

Nu, nu m-am născut actor...

Ei, ce gânduri nebune se-ncurcă în capu-mi acum
se zbat energice, sar și mă dor, ca o lovitură de pumn,
cum ar fi fost și ce-aș fi-nsemnat pe scena umană
dacă înainte să ies fraged, din pântec de mamă,
mi s-ar fi dat și replici și mască, și poate un rol
să pășesc  ca pe podium în al vieții decor,
să nu-mi pese de vânt, de ură, de cânt, de plăcere
acum să zâmbesc, ori să plâng în tăcere,
să mă strige copiii la colțuri de stradă bufon
eu să sar sus în aer, și-n zbor să le prind un balon-
iluzii deșarte, frumos colorate, de gaze umflate,
amorul și timpul le vor sparge o dată, pe toate.
Bătrânii, cu fețele prinse în riduri dese
aruncă în mine cu sfaturi și vor să mă-nvețe
ce-i viața, ce-s grijile - poveri pentru umeri de muritor
Of, dragii mei, sunt un simplu actor!
n-am griji, nici nevoi, doar texte și roluri
acum mă-ngrijesc de tandrețuri, dar mâine am să cutreier holuri,
amețit și nervos, căutând infinitul- plăcere deșartă,
sunt un simplu actor și arta mă-mbată!

Dar cum să se nască un ilustru actor
din trup de mecanic și croitor?-
ați zice cu toții, sfidând legea firii fără regret
când arta nu-și are izvorul în oase, în carne, ci numai în suflet,
tremură toată, și-odată răsare
așa cum bușesc sub stropii de rouă bobocii de floare.
În lumea ce-i un univers ludic și totul pare hipnotic
nu, nu m-am născut actor, dar sufletu-mi joacă haotic,
zvâcnește, saltă, ba râde, ba plânge,
îmi ia toate temerile și-ntr-o clipă le frânge;
le văd acum îndesate pe toate în coșuri de gunoi,
poverile vieții s-au dus și-am rămas cu umerii goi,
păpușă frumoasă, în dantele și voal,
am atins norii în treacăt cu zâmbetul larg,
volanele saltă-n sus, ca-ntr-un act de magie, dar sunt doar amăgire,
am dat la gunoi cu grijile, poveștile dragi de iubire.
Ce să fac, cum să plâng când îmi vine a râde
și-n loc de cuvinte de dor, o glumă din gură îmi curge?

Nu, nu m-am născut actor
dar sunt gata să-nvăț, nu să fiu obiect de decor,
o păpușă umană ce-și urmează cursul vieții,
singură, veselă, dar fără iubire și fără un pic de emoții,
mi-ar prinde bine un rol în Iubitafizică
să pot să-mi strig sentimentele, sincer, dar cu frică,
gândurile toate, și temerile, ale mele speranțe
vreau să mă mânuie pe scenă ca niște ațe.
Îmi pun sufletu-n joc și sunt gata să intru în rol,
să fiu personaj în al iubirii laborator,
să prindă viață păpușa-n mărime naturală
ce până acum a dus o existență mai degrabă banală,
să ies fără teamă din decorul perfect
într-o lume în care nimeni nu e fără defect,
să simt iubirea prin venele mele
așa cum e ea, cu bune și rele...

    Iubitafizică este un proiect inovator inițiat de LightWave și Theatre Company, pe care fiecare dintre noi îl poate susține până pe 23 ianuarie. Un spectacol contemporan care își propune să ne aducă aminte ce e iubirea, cum să iubim și cum să descoperim acest sentiment, folosindu-se de păpușa umană în forma naturală pentru a da expresie scenariului. 

Este vremea inelelor!

   Când vine vorba despre inele, cei mai mulți dintre noi ne gândim, instinctiv, la căsătorie. Fie că este vorba despre inelul de logodnă sau de verighetă, această bijuterie, de altfel deosebită, ne conduce cu gândul spre legământ, angajament, promisiune.
    Adevărul este că, în fapt, inelul este o bijuterie la fel de frumoasă ca o brățară, un set de cercei sau un colier, numai că bărbații au început să se ferească să mai ofere inele iubitelor sau femeilor din viețile lor, cu teama ca acest dar inofensiv să nu se transforme în ceva mult mai serios. De unde și până unde? Ei bine, nu știu, însă cert este că nouă, femeilor, ne place să primim în dar inele minunate, din argint, aur sau gablonțuri, care să ne înfrumusețele degetele și pe care să le purtăm cu mare drag. În plus, drumul de la un inel la verighetă este unul lung, cu multe obstacole ”sentimentale”, pe care majoritatea dintre noi îl parcurgem, mai devreme sau mai târziu. Așa că ar trebui să renunțăm la această mentalitate greșită și să purtăm inele cu mândrie și, mai ales, să le dăruim din inimă, fără reținere.

    În magazinul online RegalGold.ro am avut încântarea să descopăr o gamă foarte diversificată de bijuterii deosebite, la prețuri avantajoase, însă mie cel mai mult mi-au atras atenția inelele. De ce inelele și nu altă categorie? Pentru că sunt în căutare de modele de inele pe care să le pot asorta cu ușurință stilului meu vestimentar. Chiar dacă mi-a fost greu să aleg un inel preferat, până la urmă m-am oprit la o bijuterie delicată, foarte feminină: Veriga colecția „Stiva de Inele”, lucrată din argint, decorată cu floare de sidef care oferă un plus de finețe acestui model. Inelul are forma unei crenguțe răsucite, la capătul căreia se afla o floare discretă.
   Modelul acesta de inel poate fi purtat zilnic, indiferent de ținută sau de ocazie, în condițiile în care nu este o bijuterie opulentă, cu un design foarte încărcat. Dimpotrivă, designul simplu îl transformă într-un accesoriu potrivit pentru femeile delicate, a căror senzualitate și discreție este transmisă chiar și prin intermediul accesoriile pe care le poartă.  Pentru a crea ideea de stivă, aș opta pentru alte două inele simple, lucrate tot din argint.

    Desigur, în stiva de inele  se regăsesc multe alte modele interesante, nu doar veriga împletită cu floare de sidef. Sunt și inele opulente, inele cu modele aparte, inele pentru femei puternice, dar și pentru femei visătoare. Aici găsiți chiar și inele pentru femeile jucăușe, care au suflet vesel de copii, pentru că la Regal Gold, magazin online de bijuterii lucrate manual în Israel se găsesc accesorii pentru toate vârstele, dar mai ales pentru toate gusturile.

   Avantajul acestor inele tip verigă este faptul că pot fi purtate și combinate după bunul plac, în funcție de dispoziție sau de ținuta pentru care optăm. Pe lângă bijuteriile cu modele, în această categorie se găsesc și inele simple, atât de utile când vine vorba să creăm o stivă de inele. Mai cunoscută decât stiva de inele este ideea de brățări suprapuse, adică un set de mai multe brățări purtate laolaltă; ca și în cazul brățărilor, este de preferat să purtăm un singur inel cu model, iar restul să fie cât mai simple, pentru a evita aspectul încărcat.

   Prețul inelelor din stivă variază între 45 și 465 lei, iar modelele sunt variate și ne permit să alegem variantele preferate pentru a crea combinația potrivită stilului nostru. Ție care dintre ele ți se potrivește cel mai bine?

   

   

Aș juca la nuntă, dar am aripi!

       Ne-am strâns într-o zi de mai, toate patru, prietene încă din copilărie, ne-am urcat în mașină, cu bagajele ticsite, și am pornit-o înspre inima munților, să ne pierdem de haosul bucureștean, ca niște nimfe ale pădurii. Ne apropiam toate de 30 de ani, dar în suflete eram adolescente, ne iubeam aripile libertății pe care pragul de 3 decenii părea să le reteze. Pe degetele noastre se înșirau fel și fel de inele, dar unghiile ne erau prea mari, ca și visele,  încât să se poată întovărăși cu o verighetă.

     -Haideți la drum, fete bătrâne, iar roțile mașinii vor strivi în calea lor inimile iubiților or pretendenților!

     Și da, eram fete bătrâne. Așa ne-ar fi numit bunica, clătinându-și capul cu îngrijorare. Măcar suntem frumoase, dar suntem atât de visătoare încât mariajul ni se înfățișează ca un capăt de drum. Te uiți la trecut cu nostalgie, verși lacrimi de crocodil  și o iei pe un nou drum, nepavat, nici măcar umblat. Și-n loc de rochie de mireasă, la nuntă îți vor fi tăiate aripile, ce vor sângera mut.
    Și ne-am oprit pe la jumătatea drumului, să aspirăm tot aerul de munte, pe care pârâul rece îl împrospăta ca un ventilator natural. Am sărit din mașină, chicotind, în rochii vaporoase, cu imprimeuri felurite, ori în tunici albe brodate, cu picioarele afundate în ghetele larg deschise, din care gleznele se arătau albe și firave. Sângele alerga năpraznic prin venele trandafirii, până a ajuns sus, în obraji, unde a luat forma a doi bujori înfloriți. Pe buzele coapte, uscate de soare, un zâmbet trist arăta că libertatea poate însemna, uneori, singurătate. În vântul ce adia lin ca o răsuflare, pletele mele blonde se răsfirau care încotro, căutând haotic o atingere, o mângâiere. Și-n mijlocul acestei poiene scăldată de râul îngust ca un șarpe, simțeam că timpul nici nu stă în loc, dar nici nu descrește în favoarea mea, iar aripile-mi stăteau lipite de trup, albe, dar inutile.

    - Eu, dac-ar fi să fac vreodată nuntă, aici aș face-o. Fix aici, în poiana aceasta ruptă din rai, între copacii aceștia ce și-au construit din crengi o boltă prin care soarele abia dacă pătrunde, iar iarba stă verde și proaspătă tot timpul. Mi-aș aduce alaiul, din toate colțurile țării, strâns laolată în inima naturii, să se-mbete după un pahar de șampanie, de atâta liniște și pace. Desigur, asta ar însemna să fiu întâi cerută în căsătorie, căci fără un inel pe degetul acesta nenorocit - arătând spre inelar- spre degetul acesta care-a îmbătrânit de la atâtea ambiții, de la atâtea refuzuri. Căci fără bijuteria care să se strecoare pe deget, n-am să văd nicicând vreo nuntă, n-am să-mi aduc nici alaiul, nici porumbeii, iar mirele nici atât. Și m-am gândit la toate; da, m-am gândit, vă spun cinstit, în ciuda faptului că m-am temut de atâta timp să mărturisesc că nunta poate fi un eveniment atât de special! M-am și imaginat cu un coc cu împletitură, purtând un machiaj natural, ca de zână. Dintre toate rochiile posibile, mi-am găsit și rochia de mireasă perfectă, ce îmbracă trupul ca o dantelă fină, cu o trenă încântătoare. Da, pesemne că am venit din vremuri apuse, când femeia excela prin grația și șarmul ei, radiind într-o adevărată podoabă vestimentară lucrată din dantele și broderii, de mi s-au oprit și ochii, dar și inima când am văzut rochia de inspirație vintage , curgând ca o cascadă de voal și dantelă. Oh, ce rochie de mireasă...

    - Și ...fotograful de nuntă? Doar nu ai să surprinzi momentele de vis într-o scoarță de copac...
    - Și fotograful de nuntă va fi din București, m-am gândit deja cine va fi; și va veni o dată cu alaiul, ori mai înainte, să surprindă fiecare moment, fiecare clipire, zâmbet sau cută de pe fața noastră. Mi-aș dori pachetul foto video nuntă jurnalistic, pentru că nu vreau fotografii de ocazie, mecanice, fără esență. Fotograful meu vreau să fie un vânător de emoții: să-l surprindă pe ginere cum îi tremură tâmplele înainte să spună ”Da”, să surprindă invitatul care roșește când își varsă paharul, pe mine cum îmi plimb rochia de mireasă ca pe un nor uriaș de dantelă, ori pe una dintre voi care nu știe pașii de dans și încearcă să camufleze acest lucru. Vreau să-mi surprindă orice șuviță desprinsă din coc, care în cădere atinge urechea, obrazul și apoi buzele. Să-l vâneze pe ginere când tresare și-și duce mâna cu gingășie spre fața mea, doar pentru a îndepărta firul de păr care a îndrăznit să-mi alunge zâmbetul de pe buze. Vedeți voi, un fotograf de nuntă nu este doar un vânător iscusit de emoții, de momente de neuitat, ci și un magician, care-și folosește echipamentul în dotare pentru a transforma nunta noastră într-un adevărat spectacol de magie, ce va fi păstrat ân fotografii și video de cea mai bună calitate. Și l-aș aduce chiar acum să-mi facă cel mai minunat  pachet foto video nuntă, dar unde-i ginerele, unde-s invitații, unde-i decorul de basm și porumbeii cu penaj alb? Oh, aș juca la nuntă, dar am aripi, domnule fotograf de nuntă din București! Am aripi de libertate în loc de rochie de mireasă, aripi cu care nu mai pot zbura, căci stau lipite de corp, albe, dar inutile...

Suflet de piatră

   Am un suflet de piatră, dar nu-i nici gol, nici rece, nici mut. S-a format de-a lungul timpului, de la prima pietricică pe care am aruncat-o în baltă când eram mică, ca să sperii peștii pe care tatăl meu, pescar amator, tânjea să-i prindă. Apoi am urcat treptele de piatră ale primei biserici, reci și sumbre, dar încărcate de credință și izbăvire, înnegrite de pașii mânați de evlavie a mii de suflete. În anii de liceu, aleile pietruite din parc țineau în frâu tufele de trandafiri care alergau parfumate după soare. Când am crescut și pașii mi-au fost purtați în zone mediteraneene, am văzut cum acest minunat element natural decorează casele oamenilor, oferindu-le cele mai frumoase fațade, cele mai tainice măști. Atunci am știut că am sufletul de piatră, că simt în inimă fiorul acestei părți din natură, format în sute de ani, spălat de ploi, uscat de vânt, ars de soare, copt în pântecul pământului, întocmai ca un prunc.

   Și recunosc că am tânjit la casele croaților, ale spaniolilor, ori grecilor, clădite din piatră pură, arătând ca un tablou al Facerii, în care Dumnezeu aruncă piatra pe un pat de iarbă verde, creând o minune fără vreo sforțare. Așa am descoperit că pe site-ul Piatra Online sunt multe tipuri de piatră decorativă care ne permit să punem în practică cele mai ingenioase idei, să ne personalizăm casa ori grădina fără mari bătăi de cap, având garanția unui rezultat spectaculos.
    De asemenea, piatra naturală este din ce în ce mai utilizată în designul de interior, atât în decorarea băilor și a bucătăriilor, cât și în amenajarea camerelor de locuit. Motivul este simplu: există o serie de materiale din piatră care se păstrează foarte bine în timp, au o rezistență mai bună decât alte materiale și, în plus, aspectul este unul natural, apoape desăvârșit.
   În designul de exterior, piatra este utilă în amenajarea aleilor, precum și a gardurilor în diverse forme. În amenajarea grădinilor, piatra este un element-esențial, fie că este vorba despre refugii de piatră, bănci ori ghivece decorative plantate cu flori parfumate.
   Însă piatra, ca oricare alt element natural, trebuie întreținută, pentru ca să-și păstreze aspectul ireproșabil și să nu se deterioreze ori să-și schimbe culoarea. Pe site-ul Piatra Online găsim o serie de produse pentru îngrijirea produselor din piatră, precum detergent pentru piatră, soluții impermeabilizare, precum și alte soluții pentru tratare și întreținere.

    Toate aceste soluții pentru îngrijirea pietrei sunt utile și trebuie să ne gândim la ele ca la niște produse-vitale: cum noi avem nevoie de apă și de hrană pentru a putea supraviețui, la fel și produsele din piatră naturală au nevoie de ajutor pentru a-și duce traiul cât mai mult timp.
   Am un suflet de piatră: iubesc piatra, așa că o tratez ca pe un copil: folosind un burete îi curăț ”pielea” cu un detergent eficient care înlătură fără probleme petele și murdăria, apoi îi lustruiesc suprafața cu tratamente de întreținere, pentru a-i păstra luciul și a-i reda frumusețea naturală, iar la final îi aplic un impermeabilizant pulverizator pentru a o proteja de dușmanii ei - apa, murdăria, mucegaiul, ori depunerile de calcar. Pentru că, piatra, ca orice copil, are nevoie de cineva care să o îngrijească și să-i asigure protecție.

    Poate și voi aveți sufletele de piatră, dar poate nu știți, ori poate acestea sunt încă în creștere și palpează timid, undeva departe, ascunse în adâncul inimii. Ca să vă lămuriți mai bine, vă fac o invitație într-un superb interior lucrat din piatră naturlă, care nu-i deloc rece, sumbru, ori gol de emoții. Dimpotrivă, este un rai al relaxării, creat din bucăți de piatră lucrate și șlefuite cu mare grijă, în așa fel încât piatra să-și păstreze esența ei naturală, născută în mijlocul naturii.
   Lăsați-vă gândurile reci la ușă, aici nu primim decât suflete de piatră!

Ruleta rusească de Black Friday

     Căsnicia noastră poate fi considerată un joc periculos. Am trecut de mult de dragostea cu năbădăi, dar în mod ciudat, sentimentele noastre s-au amplificat și am devenit unul vital pentru existența celuilalt. Ne-am mutat împreună acum vreo cinci ani, și ne-am utilat casa cu tot ce era necesar. La capitolul acesta, nu am trăit periculos, așa că mașina de spălat, fierul de călcat, televizorul și cuptorul cu microunde s-au infiltrat în casă ca niște musafiri nepoftiți, dar bineveniți. Așa că și eu, cât și soția mea, am rămas cu mofturi nesatisfăcute: ea visa la o mașină de tocat modernă, de care eu mă temeam, pentru că în momentele ei de „răutate” femeiască, aveam toate șansele ca degetele mele să nimerească în mini-cuva metalică necruțătoare. Poftiți la chifteluțe de îndrăzniți!
   Unul dintre mofturile mele ar fi fost o nouă mașină de tuns; aceasta ar fi speriat-o pe nevastă-mea, pentru că i-am zis să nu se mai apropie de jocurile mele video când „șterge praful”, că altfel o tund zero într-o seară, când ea doarme dusă după ședința obișnuită de pilates. Și-atunci să fii văzut cine-i bărbatul în casă!

  Amândoi ne clătim ochiul, din când în când, pe Delmag.ro, magazinul online de electrocasnice, chicotind la produsele nou adăugate, după caz: ea la cine știe ce aparat de coafat, eu la gadgeturi pentru telefoane mobile.
   Anul trecut, am ratat promoțiile de Black Friday. Dăduse prima zăpadă și am fugit pentru două nopți la munte, eu ca s-o transform pe nevastă-mea într-un om de zăpadă, iar ea pe mine în țintă de bombardat cu bulgări tari de omăt umed. Și ne-am întors acasă veseli, până când am ajuns la muncă și colegii au îneput să se laude cu ultimele achiziții: unul cu noua lui tabletă, altul cu o camera foto ale cărei prime modele am fost noi cei din birou,iar altul tocmai ce își montase o imprimantă nouă pe birou. Ajuns acasă, soția mea era verde de ciudă ca o gogonea, de mai aveam puțin și pregăteam oțetul să o bag la borcan pentru iarnă. Trecuse și ea prin același tratament, numai că femeile înnebunesc de invidie când vine vorba de chestii muierești: epilator pentru epilatul sub apă, nu știu de placă de păr cu ulei, un robot de bucătărie ultra-modern.
   Ne-am luat angajamentul să punem ban pe ban și să stăm, anul acesta, de Black Friday, să împușcăm câte ceva! Da, ați auzit bine, să împușcăm, ca la ruleta rusească! Și chiar dacă la meteo s-au anunțat ninsori chiar acum, în ajun de Black Friday, fraierii de anul trecut au deschis ochii, numără banii din portofele, fac liste de cumpărături și așteaptă promoțiile, cu revolverul îndreptat spre obiecte-ținte, pregătiți să le doboare. Că zăpada oricum vine peste noi în iarna asta, așa că nu-i musai să mergem an de an să o căutăm noi pe la munte!

   Și  o să pândim amândoi promoțiile de la Delmag, ea de pe laptop, stând tolănită pe canapea ca o pisică puturoasă, iar eu pe tabletă ,pe covorul moale și pufos de la picioarele ei, gudurit ca un cățel vagabond. Soția mea speră să-și ia multe, uitați-vă numai ce are pe lista de dorințe! Totul a început simplu, cu un telefon mobil Samsung; a zis că îl vrea roșu-închis, să fie în tendințele acestui sezon și, ca o mofturoasă, a zis că vrea și MP3 player Sony în aceeași culoare. Eu știu că-l vrea mai mult pentru momentele în care stă în bucătărie și gătește, mânuind cuțitele cu sălbăticie, de sar frunzele de salată până la tavan, tremură roșiile stând la coadă, iar paharul cu vin varsă două-trei lacrimi pe masă. Se laudă că numai pe muzică clasică poate găti, dar din ce-mi servește la masă aș pune rămășag că numai Rammstein îi sună în urechi.
    Nu știu de ce-a început cu lucrurile de bucătărie, pentru că deși gătește mult , nu este tocmai candidata ideală pentru MasterChef. Își dorește mult un Cântar pentru bucătărie Tefal, zice că i-ar fi util și i s-a pus pata pe el. Cum ea gătește mereu după rețete, din reviste, cărți de bucate ori din emisiunile pe care le umărește la tv, mereu are nevoie de un gramaj exact al ingredientelor. Cel puțin, cam asta este scuza ei pentru fiecare preparat: nu a avut cum să pună gramajul indicat, de aceea rețeta nu a ieșit „cum trebuie”! Și din categoria Aparate bucătărie, își mai dorește un Aparat de înghețată IC 8500, așa că nu cred că o aștepte să vină vara până s-o folosească , iar eu, pofticios cum sunt, sigur o să m-aleg cu roșu în gât. Și-atunci să vezi amenințări, urlete, plânsete!
   Într-un moment de sensibilitate emoțională, pesemne că a adăugat și Rama foto digitală Aiptek pe lista de dorințe. Ori vrea să o pună pe masa din bucătărie, cu fotografii penibile cu mine, cum ar fi aia de acum doi ani de Halloween când m-am costumat în ou, iar ea în grăină.
  Pentru frumusețea ei, căci n-o fi ea o mare bucătăreasă, dar este o femeie frumoasă foc, a adăugat câteva obiecte. În dreptul fiecăruia este scris must-have, așa că la cât de hotărâtă o știu eu din fire, nu cred că o să se lase până nu le împușcă pe toate. Vrea o Perie de coafat Philips, așa că aștept să-i văd, în dormitor, cum îi curg buclele pe umeri; și o să-mi dau seama dacă a meritat investiția. Își dorește și un Epilator Philips SoftSkin; v-am spus eu că trăiesc periculos cu o femeie căreia îi place să se chinuiască singură. ! Cu Setul de manichiură AEG nu știu cum stă treaba, dar bag de seamă că sufrageria noastră o să se transforme într-un salon de înfrumusețare în scurt timp. și o să curgă muierile prin casă, de la bune prietene, rude și colege de muncă.

    Eu, unul, sper să împușc măcar șapte din cele opt dorințe, păcat că, după un calcul cu pixul pe hârtie, s-a dovedit că nu voi avea atâtea gloanțe în butoiașul revolverului (adică gologani în portofel)! Aș avea nevoie de un nou Aparat de îngrijire Remington: dacă vreau o femeie frumoasă și îngrijită lângă mine, nu pot să arăt ca un urangutan în sălbăticie. O dată mi-am lăsat o mușstăcioară nazistă și nici n-am ieșit bine din baie că m-au bombardat două perne...occidentale, pesemne!
   Și dacă tot suntem la jucării, căci nu pot să numesc altfel aparatul cu pricina, un mare of al meu este că n-am avut până acum un autovehicul mai solid, cum este mașinuța Range Rover Sport, cu care aș da-o pe nevastă-mea o tură prin sufragerie, după care aș parca în fața bucătărie și i-aș deschide portiera, ca un gentleman: ”La tigaie, ma cherie!” .
    Am mai pus ochii și pe un Walkie Talkie Switel, cu care, ascuns în podul casei, îi voi transmite nevestei mele, plasată strategic în debara, când poștașul de apropie de casa noastră: „Vulturul pleșuv către Mătușa : Șase, șase, suspectul lasă un pachet cu conținut neidentificat în dreptul casei noastre! ”
   Mi-am zis că-s bărbat în toată firea, dar se pare că nu pot să mă despart de jucării. Dar, ca o scuză jalnică, folosesc apelativul ”jucărie pentru băieții mari” când vine vorba despre Consola Sony PS Vita, căreia i-aș încinge butoanele în metrou, la birou, ba chiar i-aș ceda soției mele scaunul din dreapta în mașină, chit că , la stilul ei smuls de a conduce, fiecare călătorie s-ar putea încheia cu Game over nu doar în joc. Dar dacă tot m-aș risca să o las la volan, mi-aș lua o Cameră video pentru mașină Prestigio, care să înregistreze fiecare gafă pe care o face în trafic, ca dovadă pentru momentele ei de „perfecțiune”, în care susține că face totul ca la carte.
   Și casa nu-i casă fără un Televizor plasmă Samsung, să simt că sunt pe terenul de fotbal și că Messi a dat gol, dar pasa a venit de la mine. Să mă uit pe National Geographic și să-mi pară că apa de munte curge la vale chiar pe lângă picioarele mele, mai să-mi vină să mă aplec să iau un pumn de prospețime! N-ai cum să nu te-nduri să-i aduci companie un Sistem Home Cinema 3D cu Blu-Ray Samsung. Ar plânge sufletul în mine, de parcă aș despărți doi siamezi, nu alta!
   N-aș vrea să nu știu cum trece timpul până la următoarea repriză de Black Friday de la Delmag, așa că din categoria Telefoane mobile/Ceasuri mi-aș alege Ceasul inteligent Sony, pentru că avem ceva în comun: amândoi suntem sofisticați! Și periculos de atrăgători!

   Dacă și ție îți place să trăiești periculos, atunci încercă-ți norocul la ruleta rusească Black Friday și vezi câte promoții poți împușca! Abonează-te la newsletter-ul Delmag și fii primul care află de super ofertele de Black Friday!

Pimp my Laptop

   La mine în cartier cam toată lumea are cel puțin un laptop, unii mai șmecheri au chiar două sau au renunțat la ele pentru tablete. Gamerii și-au păstrat calculatoarele, să poată duce toată presiunea uriașelor jocuri role-player. Printre Guild Wars2 și tablete pentru fete, eu am rămas la laptopul meu, care, deși bătrân și obosit, încă își mai face treaba, de parcă și-ar da silința să rămână în formă și să nu-l înlocuiesc. Dar eu nu mă-ndur să fac asta și oricum nu mă dau banii afară din casă ca să-mi iau unul nou.
   Cu el, așa amărât cum se prezintă, de toți amicii mă întrebă de ce nu-mi fac credit să-mi iau o jucărie mai performantă, am trecut prin toate, proiecte de facultate, discuții și despărțiri online la miezul nopții, statistici și grafice pentru muncă care mă țineau lipit de ecran până în creierii dimineții. Prin urmare, suntem tovarăși, iar tovarășii de drum lung nu se înjunghie unul pe altul pe la spate. Nici măcar pentru o tabletă fițoasă!
 
   Și nu știu dacă ați văzut vreodată emisiunea Pimp my Ride care rulează pe MTV , dar cam așa mă simt eu cu bietul meu laptop, ca tipii aia cu mașini jerpelite, pe care i-a lovit norocul și, după o recondiționare serioasă, s-au pricopsit cu cel mai meseriaș vehicul din cartier.
    Dar cum pe la mine prin cartier nu cad rapperi de culoare din cer, care să se ofere să-mi resusciteze laptopul, voi apela la o metodă autohtonă, însă una de încredere, așa că amicul meu electronic are toate șansele să renască mai ceva ca pasărea phoenix. Fără să stau pe gânduri, l-am trimis în Laptop Garage, tot așa cum și rapperul ar fi trimis mașina în atelierul auto, încât coincidențele astea îmi lasă impresia că la final o să bat cupa cu laptopul meu și-o să-i strig cât mă țin plămânii „Bravo, amice!”.

   După vreo 2-3 zile de verificări tehnice, laptopul meu a luat nota 9, ca o gravidă la naștere, fără să prezinte vreo boală internă gravă sau să aibe vreun organ defect, care necesită înlocuire. Am răsuflat ușurat, mi-era teamă să nu-i fi cedat memoria și să fiu nevoit să caut un HDD pentru laptop, deși în cazuri extreme m-aș fi îndurat, că prea ne leagă atâtea amintiri și parcă nu l-aș fi lăsat răpus de amnezie electronică.
   Marea lui problemă:  nu prea o avea bine cu rezistența. În ultimii ani, dacă-i deconectam cablul de alimentare, în vreo jumătate de oră de prăbușea în brațele mele mai ceva ca o adolescentă la prima petrecere din liceu. Așa că trebuia să-i aleg una dintre bateriile pentru laptop, mai ales când și-a tras mutra tristă, care de altfel este și foarte convingătoare.

  Dacă la interior stă bine, la fațadă mai are de lucrat. O mare parte din vină, recunosc că-mi aparține. Într-o noapte, am exercitat o presiune mai mare asupra ecranului, în timpul unui meci de fotbal fără miză, dar un suporter adevărat rareori are nevoie de o miză ca să-și susțină echipa favorită. Brusc, a apărut o dungă pe mijloc, care a împărțit ecranul în două emisfere, cu aceeași exactitate ca Ecuatorul. Așa că m-am orientat rapid după display-uri, numai să-i găsesc unul care să i se potrivească ca o mănușă.
   Cu tastatura stă bine, aici m-am comportat cu el ca o mamă grijulie; nu mă laud cu asta pentru că nu este un compliment tocmai demn pentru un bărbat, dar bunica mereu mi-a spus că am degete de painistă. Așa că nu exercit o presiune prea mare asupra butoanelor lui însemnate, motiv pentru care s-a purtat și el întotdeauna ca un domn și nu m-a lăsat de izbeliște când am avut nevoie de un @, # sau $. Cu ultima($) deja văd că și-o ia în cap, acum când se vede cu tot trupul în Laptop Garage, și se pricepe nemernicul să facă conversia valutară și știe că dolari, euro sau lei, tot din buzunarul meu vor zbura ca porumbeii la nuntă. Lasă că vede el când ajunge acasă că îi solicit până la epuizare bateria cea nouă , de o să mă implore să-l conectez la cablul de electricitate!
    El mi-a cerut să-i găsesc un mouse, dar unul nu foarte sofisticat, pe care să și-l facă partener de viață, să simtă cum cineva este dependent de el așa cum el este dependent de mine, când are nevoie să-l alimentez. Dar el, sărmanul, nu știe că între noi este o dependență reciprocă, pentru că nu are sentimente. Deși în fiecare zi când vin de la muncă el este primul pe care-l iau în brațe, el nu le are cu atașamentele emoționale, ci doar cu cele vitale, cum este energia pentru el.
   Nu i-am luat mouse, pentru că nu l-aș folosi și oricum am ochit un Rucsac HP Professional Series. Așa aș putea să-l iau cu mine la muncă fără nicio grijă că-l voi lovi în pedalatul meu agitat pe bicicletă, în aglomerația nebună din București. Să stea mine în spate, atât de aproape încât să-l simt cum amuțește la fiecare claxon apăsat la maxim de un șofer grăbit, în intersecție. Și nu ar zice nu la o asemenea geantă pntru laptop, pentru că ar fi prima lui casă, primul lui așternut. Până acum, singurul său culcuș a fost fie cearșaful, pătura sau plapuma, în funcție de anotimp. Și-mi place că rucsacul este negru, adică serios ca și laptopul meu; până acum nu mi-a făcut vreo șotie în care să-și dea shut down sau restart când mi-era lumea mai dragă, în timpul unui meci de fotbal ca să mă facă să pierd o fază importantă ori în mijlocul unui proiect, ca munca de ore întregi să se ducă pe apa sâmbetei.
   Și, la final, voi alege o pereche de căști wireless, pe care să le folosim împreună. Știe și el că nu are o voce de xcepție, așa că mereu caută vreo boxă sau niște căști prin casă, care să-i ia povara de pe umeri.  Din punctul ăsta de vedere, seamănă cu mine: poate am eu degete de pianist, dar ai mei nu m-au făcut un artist complet. Și-n loc de pian eu cânt la taste, iar cu vocea...Dumnezeu cu mila!

   Cu Laptop Garage mi-am resuscitat laptopul, ca să-l țin lângă mine și-n anii ce vor urma. Iar dacă-l va lăsa vreun buton, ori o să aibă pierderi de memorie, tot la acest site am să revin, pentru că îmi doresc să am aproape persoane și firme în care să pot avea încredere și la care să apelez oricând, pentru orice.
      - Bate cupa, amice! Acum hai să vedem dacă te țin componentele cele noi să dăm o tură virtuală!

     Dacă și laptopul tău are nevoie de o recondiționare, devino fanul paginii de facebook Laptop Garage pentru a beneficia de super oferte!

 

 

Cum mi-am pedepsit iubitul !

    Cine mă cunoaște, știe că sunt o fată cuminte! Dar când vine vorba de o seară fierbinte, credeți-mă că lucrurile stau cu totul altfel. Dar cum bărbaților le plac fetele rele, indiferent dacă se dau sensibili sau romantici, uneori este bine să îi pedepsim pentru mofturile acestea.
    Când vine vorba despre lenjerie intimă, îmi place să aleg modele feminine, diafane, care să mă pună în evidență fără să mă facă vulgară. Deși dacă ar fi să pun întrebări în rândul persoanelor de sex masculin, mai mult ca sigur că un costum de latex este  considerat a fi mai atrăgător decât un body dantelat. Însă dacă ei vor fete rele, atunci este bine de știut că fetele rele fac ce vor, așa că modelele de lenjerie mi le aleg singură, pentru a mi se potrivi și a mă simți sexy în ele.

    În materie de lenjerie sexy, site-ul meu preferat este SevenSins, deoarece au foarte multe modele de lenjerie intimă, body-uri și costumații perfecte pentru o noapte fierbinte. Sau pentru mai multe. Pe lângă acestea, aici se găsesc tot felul de accesorii care să completeze look-ul cel mai sexy cu putință.
    Și vă spun că au de toate, chiar și pentru fete cuminți. M-am convins de una singură, când mi-am comandat un frumos body alb, cu model floral discret. Când a ajuns, împachetat în hârtie și ascuns cu grijă într-o cutie colorată, am văzut în el arma perfectă pentru a-mi pedepsi iubitul. De ce să-l pedepsesc? De ce nu? Știm cu toții că bărbații au păcatele lor și, uneori, mai sunt și pedepsiți pentru ele.

    Așa că m-am pus pe treabă, în dormitor. Am îmbrăcat cu grijă body-ul alb, din material fin, care era ca o atingere de spumă dantelată, apoi am ales o fustă bodycon tot de culoare albă și am început să mă aranjez. În fața oglinzii, buclele se resfrângeau pe umerii goi, în irizațiile delicate de pe bretelele pline cu strasuri ale body-ului. Și în această strălucire discretă, aerul meu retro se contura o dată cu buzele colorate într-o nuanță vie de roșu. Un strop de parfum , și gata! V-am spus deja că pentru a fi sexy nu trebuie neapărat să fii vulgară...

     Eram pregătită pentru a pedepsi pe cineva! Să nu vă imaginați că dacă m-am îmbrăcat în alb voi fi un soi de îngeraș. Nu, în niciun caz. În seara asta, fata aceasta cuminte va fi foarte, foarte rea! Nu mă voi lăsa până nu-mi voi pedepsi iubitul pentru ale sale păcate, și nu doar pentru unul, ci pentru toate șapte!
   Și chiar dacă am ales să port aceste mănuși dantelate, nu le voi folosi decât pentru a-mi face intrarea. Dantela diafană din care sunt confecționate se potrivește perfect cu look-ul meu retro, îmi plac mult și volănașele romantice, dar adevărul este că, atunci când vine vorba să pedepsesc pe cineva, nu mă port deloc cu mănuși. Ai păcătuit, ești pedepsit și gata! Pur și simplu, nu sunt genul de persoană cu care să ajungi la un compromis.

          - Știu că n-ai fost deloc cuminte, băiat rău ce ești! Spune-mi toate păcate tale, pentru a te scuti de suferință!
          - Păi...
          - N-ai început deloc bine. Și ar fi de preferat să nu mă minți, păcătosule mic!
          - Ieri la muncă m-am mândrit că iubita mea, adică tu, are cei mai frumoși ochi.
          - Aha, mândrie! Continuă...
          - Astăzi m-am înfuriat că mi-ai scos cămașa albă în loc de cea lila. Săptămâna trecută, când m-ai pus să duc gunoiul, m-am furișat și m-am uitat la meci.
          - I-auzi, mânie și trândăvie, continuă!
          - Păi...am băgat un bilet la Loto, poate câștig și ne luăm o mașină nouă. Și s-ar putea să fi băut mai mult de-o bere cu băieții în seara asta, nici nu mai știu. Și s-ar putea să fiu și un pic invidios pe Dinu de la muncă; nevastă-sa cică și-ar fi băgat niște silicoane mișto...
         - Ca să vezi! Până acum am numărat doar șase, îmi ascunzi unul.
         - Nu îl ascund, doar că sunt pe cale să prea...iubesc !

    Să știți că nu e deloc greu să scoți adevărul de la un păcătos, atunci când ai la tine arma potrivită. Probabil ați văzut că la body nu doar bretelele din strasuri strălucesc. Mai e acolo jos, ceva strălucitor, aproape hipnotizant. Și nu știu cum se face, dar a avut  puterea de a scoate adevărul de la iubitul meu într-o clipă.
   Ahh, și să nu uit de instrumentul meu de pedepsit: terifiantul Puf de gâdilat, care în loc de durere, poate provoca multă plăcere.

     Pregătește-i și tu persoanei iubite o supriză fierbinte, și alege cele mai sexy modele de lenjerie intimă. Devino fanul paginii SevenSins și descoperi super oferte de Black Friday!

Puterea Plantelor, sigură și eficientă

     Încă din copilărie am fost învățată cât de eficiente pot fi plantele pentru ameliorarea durerilor și tratarea afecțiunilor. De la ceaiuri până la leacuri naturale ”băbești”, toate mi-au arătat că, în multe cazuri, darurile naturii sunt mai bune decât medicamentele.
    Am cules plante medicinale, le-am pus la uscat și le-am ambalat în pungi de hârtie pentru ”când o fi nevoie”, așa că am savurat cești de ceai de mușețel sau de gălbenele când mă durea burtica, de tei și măceșe când simțeam că sunt predispusă la răceli și de soc când aveam stări de oboseală sau simptome de astenie. Printre acestea, ocazional serveam sortimente noi, de coada-șoricelului, mătase de porumb sau codițe de cireș.

Geanta 007

   Astăzi vă voi spune cum am încheiat armistițiul cu geanta mea. Provocarea a fost lansată de Reeija, care ne-a invitat să ne amintim un anumit moment din viața noastră. Deși fiecare femeie este misterioasă în felul ei, acum vă voi dezvălui un mare secret!

    Geanta 007 stătea trufașă în vitrina magazinului de genți, dischisindu-și bretelele și accesoriile ca pe niște comori neprețuite. Cu o astfel de atitudine, nu e de mirare că încă mai privește cu aerul acela superior întregul bulevard, de mai bine de o lună, de pe raftul pe care a fost așezată de vânzătoare. De fiecare dată cînd trec prin dreptul vitrinei, se uită la mine ca și când între noi două ar fi o afacere neîncheiată.
     Cum deja mi-am propus cu câteva săptămâni în urmă, venise timpul să îmi cumpăr o geantă nouă, iar salariul se grăbea să fugă de pe card și mă împingea, parcă, de la spate înspre magazinul de genți, pentru a-mi alege tovarășa perfectă pentru plimbări. Nici nu trec bine de pragul ușii cu clopoțel, că și aud cum geanta 007 trăncăne nestingherită, de la înălțimea piedestalului său. Ei, astăzi nu am atâta energie pentru a porni o discuție în contradictoriu cu ea, că doar nu stau 24 de ore pe zi într-o vitrină! Mă întorc dintr-o singură mișcare în direcția opusă și îmi încep promenada printre rafturile cu poșete și plicuri frumos aranjate.
    - Vă pot ajuta cu ceva? mă întreabă vânzătoarea cu o voce mieroasă și, în mai puțin de zece secunde, mă conduce înspre vitrina în care 007 nu se clintise din loc. Aici avem cele mai noi modele primite, sunt toate foarte frumoase!
    - Da, mulțumesc, am observat deja acest aspect. Nu sunt încă decisă ce model să aleg, însă mi-ar plăcea...
    - Da,da, o blondă, se auzi bombănind geanta 007. Timp de o lună stau în raftul acesta plictisitor și tot văd dame și domnișoare alegându-și numai blonde (adică genți în nuanțe deschise: alb, bej, crem). Ei, asta-i bună! Sunt eu roșcovană, dar măcar sunt naturală! (în acest timp, își lustruia nervoasă pielea cărămizie perfect croită)
   - Mi-ar plăcea, îmi continui eu ideea, o geantă nici prea mare, dar nici prea mică...una potrivită. Potrivită pentru o femeie, căreia nu îi place să care după ea tot soiul de obiecte, numai lucrurile necesare unei dame.
   - Ce spuneți despre aceasta, vă place? și vânzătoarea îmi indică o poșetă de culoarea untului, cu buzunare frontale și bretele scurte, sub forma unei serviete.
   - Ce gogomănie! bombăne neîncetat geanta roșcovană și își trage furioasă fermoarul care era deschis.
   - Ce personalitate atipică pentru o geantă, îmi zic, dar brusc îmi dau seama că poșeta aceasta morocănoasă începe să mă fascineze. Mai degrabă aceasta, îi spun vânzătoarei, și pun mâna pe 007 care, sub strânsoarea mâinii mele, se face mai țanțoșă, mai rigidă. Da, aceasta îmi place mult, cred că este ceea ce caut.
   - Într-adevăr, doamnă, este o poșetă deosebită, lucrată din... (se pregătea să îmi descrie în detaliu accesoriul care se uita răutăcios la ea).
    - Hei, hei, gata duduie! E timpul meu să intru în scenă, dumneata mergi să ștergi de praf blondele acelea din raftul C, înainte să nu se înece de invidie! Și, întorcîndu-și privirea spre mine îmi spune ferm: Marc...Marc Jacobs! Piele naturală fină, tăbăcită mai mult decît a fost bătut covorul tău din sufragerie, în întreaga lui existență, aplicații din piele neagră, inserții metalice bronz, două tipuri de bretele. Te avertizez, se răstește brusc, dacă ai de gând să mă porți precum își plimbă ”prințesele de cartier” poșetele, re rog să mă lași abandonezi în universul acesta al așteptării, pe raftul nefericit!
    - Rămîne aceasta, m-am decis. Aș dori să achit, dacă este în regulă, îi zic vînzătoarei scurt și mă îndrept spre casa de marcat, iau bonul fiscal, punguța în care geanta se afunda fericită și ies pe ușă cu zâmbetul pe buze. Am o geantă nouă!

    Desigur, când am cumpărat geanta, nu am știut cât de capricioasă poate să fie. Dacă aș fi intuit că aveam să aduc în locuința mea o așa poșetă cu personalitate, zău că nu m-aș fi dat în lături de la a o abandona în magazin și de la a o zbughi pe ușă mai ceva ca un dezertor. Însă, fiecare lucru se întâmplă cu un motiv. Nici acum nu știu care o fi fost motivul, dar cert este că eu m-am pricopsit cu o geantă 007.

  A doua zi, am golit poșeta cea veche și toate lucrușoarele mele dragi și-au găsit adăpost în frumoasa geantă cărămizie, care s-a arătat foarte generoasă în a-și deschide buzunarele interioare, pentru a primi, rând pe rând, agenda, stilou, portofelul și alte cîteva obiecte indispensabile. Am ieșit veselă din casă, pregătindu-mă să mă mîndresc la serviciu cu noul meu accesoriu dichisit. Nici n-am intrat bine în clădire cu birouri, că au și sărit pe mine toate colegele din departament- mania femeilor: gențile. Și atunci, să fi văzut ce mândră de ea era roșcovana, când mâinile prietenelor mele o mângâiau extaziate:
   - Ce piele moale!
   - Și ce culoare deosebită, nu știu cum de nu am observat-o înainte, că nu cred că s-a  făcut mai mult de-o săptămână de când am fost în magazinul respectiv și mi-am luat poșeta aceea bej, zice o altă colegă.
  - Ce să îți fac, dragă, dacă nu am fost predestinate una alteia. Eu stăteam în vitrină de o lună de zile, iar tu ai trecut pe lângă mine de parcă nici nu eram acolo, zice ofensată geantă. În plus, dacă mă uit mai bine, nu cred că m-aș fi potrivit prea bine cu fusta aia a ta în carouri. Sunt eu în vitrină de 30 de zile, dar asta nu înseamnă că sunt ieșită din trend. Și trăncănea în continuu, ca o moară stricată. Și doar eu o auzeam, eu, numai eu...
   - Mie îmi plac aplicațiile din piele neagră, vin atât de bine combinate cu cărămiziul acesta. Și să nu mai spun de cataramele bronz, zice o altă colegă.
  Reușesc să scap de aprecierile care veneau necontenit și la care, culmea, am râvnit când am plecat de acasă. Numai că nu mă așteptam ca geanta aceasta să facă chiar așa furori, adică știam că este minunată, însă abia acum realizasem că este cu adevărat specială.
   Ajunsă în biroul meu, mă așez pe scaun și îmi caut agenda pentru a mă asigura că nu voi rata niciuna dintre întâlnirile programate. Scot agenda și încep să o răsfoiesc, dar nu reușesc să înțeleg nimic, în loc de programările mele erau notate niște denumiri ciudate: The Man with the golden gun, Diamonds are forever, Quantum of Solace, Casino Royale. Astea nu sunt nicidecum întâlnirile mele! Răscolesc geanta, ca și cînd aș fi fost victima unei glume proaste, sperând să găsesc, totuși, carnetul meu de însemnări. Dar nimic.
    Scot stiloul, care acum era confecționat dintr-un metal greu, argintiu, și  avea forma unui glonț. Încerc să scot capacul, dar activez un buton și iese un cablu subțire, care se agață de raftul de sus al bibliotecii. Ce naiba?!
    În loc de portofelul meu cu imprimeu animal print, am găsit un portofel din piele neagră, trei sloturi pentru carduri de credit, un buzunar pentru schimbare și alte elemente ciudate. Scot un card de credit, dar pe el nu erau imprimate obișnuitele date, ci un cod pe care nu l-am putut descifra.
   Numai produsele de machiaj păreau intacte. Desfac pudra de față prevăzută cu oglindă, dar în loc de oglindă era un monitor integrat, și văd o filmare în timp real, cu ușa biroului meu în prim-plan. Ce înseamnă asta? Ridic repede geanta de pe birou și, cu stupoare, observ o mică cameră de luat vederi integrată într-una dintre catarame. 
   Scot repede și capacul rujului, dar în loc de stick-ul de culoare roz pal era un obiect metalic de dimensiuni mici.Un glonț! A mai rămas parfumul pe fundul genții, dar nu știu dacă să-l scot sau nu. Până la urmă, iau sticluța cu licoare prețioasă, dar în loc de aroma de iasomie și trandafir, mă învăluie o mireasmă piperată.

   Mă trezesc cu greu, parcă aș fi dormit câteva zile la rând. Eram tot în scaunul meu de la birou, cu mâinile atârnând fără vlagă pe lîngă brațele scaunului. 
    - Ce se întâmplă cu mine? și, amețită, îmi întorc privirea spre geantă. Pe birou erau înșirate toate gadget-urile pe care am crezut că le-am văzut în coșmarul din care m-am trezit. Pe covor, recipientul cu parfum era ca o ispită; mă aplec să îl ridic...
    - Ei, ce facem aici? Nu ți-a ajuns o inhalare din spray-ul paralizant sau vrei să îți testezi rezistența?! se răstește la mine geanta cu fermoarul deschis, ca o gură uriașă. M-am convins cît de rezistentă ești, îmi spune ironic.
    - Spray paralizant? Eu nu am aș ceva în geantă, ce este asta, o glumă proastă?
    - Tu crezi că eu sunt aici ca să glumesc? Nu ai văzut câte misiuni imposibile avem notate în agendă? Ar fi bine să îți revii în fire, nu mă așteptam să dau peste un agent secret așa neisprăvit.
   Cu greu reușesc să aflu întreaga poveste. Cine ar fi crezut că o să mă aflu vreodată în situația asta? Dacă aș fi știu de la bun început că geanta aceasta nu își petrece decât 12 ore pe zi în vitrină, iar restul zilei în misiuni secrete, sigur acum aș fi avut pe birou geanta sub formă de servietă, de culoarea untului.
   
   Era timpul să iau atitudine: nu îmi puteam lăsa viața controlată de o poșetă! Cu pași repezi mă îndrept spre casă, las geanta în sufragerie, urc în dressing, răscolesc sertarul cu facturi și bonuri fiscale și cobor iar în sufragerie, unde 007 nu se clintise din loc:
    - Ascultă bine aici, și scot din buzunar o hârtie albă cu cîteva scrisuri de culoare închisă...
    - Așa mai merge, spune poșeta, asta este atitudinea de care aveam nevoie. 
    - În locul tău, aș fi catarame și bretele (a se citi: ochi și urechi) la ce urmează să-ți spun. Aici, și îi arăt hârtia, am garanția de la magazinul de genți. Această garanție, în cazul în care nu știi, îmi permite să te returnez în termen de 30 de zile, în cazul în care se întâmplă ceva cu tine sau, pur și simplu, nu-mi mai placi. Așa că ai două variante: fie îmi înapoiezi lucrurile personale și te comporți ca o geantă de piele ce ești, fie te arunc la loc în vitrina aia tristă și te las să mori sub o pătură de praf. Alege!
     Geanta, încurcată de situația în care se afla, zice resemnată:
    - Fie, voi face pace cu tine! Numai să nu mă mai întorc niciodată în magazinul acela cu genți obișnuite, fiindcă nu aș muri din cauza prafului, ci de plictiseală.

   Și așa am încheiat armistițiul cu geanta 007! De atunci, lucrurile mele au rămas la fel ca la început: ale mele, așa cum le achiziționasem și cum le doream. Desigur, în unele cazuri, geanta mea nu se poate abține să se manifeste, dar când o face, îmi este de real ajutor: o escapadă de la o întâlnire nereușită cu ajutorul cablului ascuns în stilou, cardul misterios când cumpărăturile depășesc bugetul meu sau un strop din parfumul piperat când, în miez de noapte, un câine fioros îmi taie calea.
   În fond, fiecare femeie este misterioasă în felul ei. Geanta este locul în care ne păstrăm ”gadget-urile” secrete, pe care le purtăm cu noi peste tot, cine știe când vom avea nevoie de unul dintre ele și preferăm să îl avem la îndemână. 
   Tu ce ascunzi în geanta ta, Ms./ Mrs. Bond? 

 *Acest articol a fost scris pentru SuperBlog- Spring 2013. Proba propusă și sponsorizată de Reeija.ro.