Câte picioare!

      Vai, câte picioare au sărit în sus, țopăind nestatornic, purtându-ne trupurile prin tot apartamentul, într-un haos ce se-îmbina perfect cu zbierăturile noastre de femei tinere și fricoase!
     Tot tam-tam-ul a pornit de la o gânganie cu care una dintre noi s-a întâlnit în baie, în urmă cu puțin timp. Împărțim cinci fete un apartament cu 3 camere situat într-o zonă centrală  a capitalei, reunind sub același acoperiș trupuri cu pielea ca laptele, răsfățat cu fel și fel de creme de corp și băi fierbinți. Prin urmare, baia, un soi de Suleyman cu 5 cadâne, este sanctuarul nostru, locul unde aromele de miere, cocos, iasomie și trandafir poartă cele mai aprige confruntări parfumate cu lumânările și bețișoarele de aromaterapie cu iz de mosc și lavandă.
     Dar viața de student nu e numai lapte și miere, mai ales când apa fierbinte cu care vrei să-ți cureți trupul după o zi lungă prin prea-iubita noastră ce mai poluată capitală europeană, curge prin aceeași conductă prin care și-a făcut drum beleau. Ei bine, beleaua cu care am dat nas în nas este un miriapod cu picioare lungi, îngrozitoare, care-ți face părul măciucă și pielea de găină, și transformă apartamentul de 60 mp într-o adevărată pistă de alergare. Gângania cu pricina s-a instalat fără inhibiții în cadă, pe care o cerceta cu picioarele-i rapide, în lung și lat, într-o mișcare ce a făcut să ne ia pe toate cu amețeala. Și atunci să fi văzut câte picioare se împleticeau prin apartament, care pe canapea, care sus pe scaune.
    Și după ce-am terminat de țipat, ne-am uitat bine în casă că nu-i nici urmă de bărbat, am tras aer în piept și-am zis să luăm taurul de coarne. Eu, vinovată că m-am întâlnit cu miriapodul, m-am trezit înarmată cu o mătură în mâna stângă și un prosop în cea dreaptă. Mătura ca să-i dau una gânganiei încât să sară-n sus cum am sărit și noi, iar prosopul ca să mă șterg de urmele crimei (nu știu cum sunt bărbații, dar nouă ne place să nu lăsăm urme!). Mi-am strâns tot curajul din toate cotloanele inimii și-am intrat în baie, dar gângania dispăruse: și-a luat picioarele la spate și dusă a fost, că în tot timpul în care noi urlam prin casă, ea deja cercetase probabil toată încăperea, târându-și piciorușele murdare peste toate lucrurile noastre. Am verificat cu teamă fiecare colț, în probabilitatea de a mă trezi, din nou, cu miriapodul în fața ochilor. Dar n-a fost să fie, probabil s-a strecurat înapoi pe conducta pe care-a venit. Conducta care aducea prea-iubita apă fierbinte, care ne răsfățase trupurile de atâtea ori.

     În noapte respectivă, baia n-a mai fost sanctuarul nostru. Adio Suleyman, ai fost invadat de miriapod! În dimineața următoare, câte picioare credeți că a văzut administratorul blocului, care a și tresărit când am trântit de perete ușa încăperii? Vreo 10 să fi fost și nu atâtea câte avea miriapodul ce aluneca în sus și în jos pe conductele blocului, el și poate alții ca el, colonie de miripode ce străbat în lung și lat fiecare apartament.
    - Domnule administrator, avem gândaci în bloc!
    - Ei bine domnișoarelor, în fiecare bloc sunt gândaci. Și în G14 din Bulevardul Timișoara sunt gândaci, și pe Tipografilor sunt...
    - Auziți, domnule Ghiță, pe noi nu ne interesează că-n tot Bucureștiul sunt gângănii. Atâta timp cât plătim pentru apartamentul repectiv, este de datoria dvs să rezolvați problema miriapodelor ce ne-au invadat baia.
     - Miria ...ce? Ce mai sunt astea, niște gângănii de la chineji pe care le dau ăștia la televizor? Sau le-ați găsit în cutia aia de Feisbuc?
     - Miriapode, domnule. Sunt niște insecte cu multe picioare, care fix în momentul ăsta se plimbă prin conductele noastre fără probleme!
     - Unde mai puneți că sunt și veninoase! Vai de cine bea apa ce curge pe țevile astea, că nu-ți vine să te mai speli cu apa, darămite să o și consumi, adaug eu revoltată.
     - Domnișoarelor, nu toată lumea a crescut cu apă plată la sticlă ca voi. Noi beam apă de la robinet și n-am mai murit. Și nici nu-i puneam lămâie, cum faceți voi în ziua de azi, ca să nu vă-ngrășati. Mai lăsați gândacii în plata Domnului! Mai lăsați-mă să respir, n-aveți ore astăzi? Că-n ziua de astăzi numai școală nu se numește ceea ce faeți voi acolo. Pe vremea mea...
     - Ascultă, moș conservator ce ești! Poate că dumitale îți place să bei apa cu miriapodele alea împuțite, că așa era pe vremea dumitale, însă noi vom merge în fiecare apartament și le vom spune tuturor ce-am văzut! Și fiți fără grijă că vom aduce cea mai bună firmă de deratizare, să ne scape de miriapodele alea, care pentru dumneata par a fi o glumă.
    - Domnișoarelor...
 
   Și-am trântit ușa de-au scârțâit balamalele îngrozitor, și-am luat la rând fiecare apartament din bloc, convinse că trebuie să luăm măsuri în privința insectelor nepoftite și, mai ales, în privința sănătății noastre amenințate de acești musafiri .
     -Bună ziua! Locuim în acest bloc, la apartamentul 16. Aseară am găsit un miriapod în cadă, adică o insectă din aceea rapidă, cu picioare lungi, care a venit de pe conducta de apă. Și cum sunt greu de depistat, pentru că nu lasă semne, am fost norocoase să descoperim că în blocul nostru există aceste gângănii, care deși nu sunt periculoase pentru om, pot provoca răni dureroase. Mai mult, este vorba despre igiena și sănătatea noastră, așa că ar trebui să apelăm rapid la cele mai eficiente servicii de deratizare, dezinsecție și dezinfecție!

   Din 30 de apartamente, am primit 26 de răspunsuri pozitive, așa că am apelat imediat 0219662 și echipa de deratizare s-a prezentat la fața locului în cel mai rapid timp. Problema noastră a fost rezolvată în cel mai sigur și profesionist mod cu putință, așa că la sfârșit am răsuflat cu toții, ușurați. Au urmat, firește, multe  și multe băi fiebinți!
   Câte picioare văd acum în apartament? Numai 10 și este o ușurare...
   Știu, nu suntem Dumnezeu ca să fim în măsură să decidem cine merită sau nu să moară, însă în anumite situații trebuie aplicată legea firii. În fond, întreaga viață este o luptă pentru supraviețuire ...