se zbat energice, sar și mă dor, ca o lovitură de pumn,
cum ar fi fost și ce-aș fi-nsemnat pe scena umană
dacă înainte să ies fraged, din pântec de mamă,
mi s-ar fi dat și replici și mască, și poate un rol
să pășesc ca pe podium în al vieții decor,
să nu-mi pese de vânt, de ură, de cânt, de plăcere
acum să zâmbesc, ori să plâng în tăcere,
să mă strige copiii la colțuri de stradă bufon
eu să sar sus în aer, și-n zbor să le prind un balon-
iluzii deșarte, frumos colorate, de gaze umflate,
amorul și timpul le vor sparge o dată, pe toate.
Bătrânii, cu fețele prinse în riduri dese
aruncă în mine cu sfaturi și vor să mă-nvețe
ce-i viața, ce-s grijile - poveri pentru umeri de muritor
Of, dragii mei, sunt un simplu actor!
n-am griji, nici nevoi, doar texte și roluri
acum mă-ngrijesc de tandrețuri, dar mâine am să cutreier holuri,
amețit și nervos, căutând infinitul- plăcere deșartă,
sunt un simplu actor și arta mă-mbată!
Dar cum să se nască un ilustru actor
din trup de mecanic și croitor?-
ați zice cu toții, sfidând legea firii fără regret
când arta nu-și are izvorul în oase, în carne, ci numai în suflet,
tremură toată, și-odată răsare
așa cum bușesc sub stropii de rouă bobocii de floare.
În lumea ce-i un univers ludic și totul pare hipnotic
nu, nu m-am născut actor, dar sufletu-mi joacă haotic,
zvâcnește, saltă, ba râde, ba plânge,
îmi ia toate temerile și-ntr-o clipă le frânge;
le văd acum îndesate pe toate în coșuri de gunoi,
poverile vieții s-au dus și-am rămas cu umerii goi,
păpușă frumoasă, în dantele și voal,
am atins norii în treacăt cu zâmbetul larg,
volanele saltă-n sus, ca-ntr-un act de magie, dar sunt doar amăgire,
am dat la gunoi cu grijile, poveștile dragi de iubire.
Ce să fac, cum să plâng când îmi vine a râde
și-n loc de cuvinte de dor, o glumă din gură îmi curge?
Nu, nu m-am născut actor
dar sunt gata să-nvăț, nu să fiu obiect de decor,
o păpușă umană ce-și urmează cursul vieții,
singură, veselă, dar fără iubire și fără un pic de emoții,
mi-ar prinde bine un rol în Iubitafizică
să pot să-mi strig sentimentele, sincer, dar cu frică,
gândurile toate, și temerile, ale mele speranțe
vreau să mă mânuie pe scenă ca niște ațe.
Îmi pun sufletu-n joc și sunt gata să intru în rol,
să fiu personaj în al iubirii laborator,
să prindă viață păpușa-n mărime naturală
ce până acum a dus o existență mai degrabă banală,
să ies fără teamă din decorul perfect
într-o lume în care nimeni nu e fără defect,
să simt iubirea prin venele mele
așa cum e ea, cu bune și rele...
Iubitafizică este un proiect inovator inițiat de LightWave și Theatre Company, pe care fiecare dintre noi îl poate susține până pe 23 ianuarie. Un spectacol contemporan care își propune să ne aducă aminte ce e iubirea, cum să iubim și cum să descoperim acest sentiment, folosindu-se de păpușa umană în forma naturală pentru a da expresie scenariului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu