Miere din cetatea albinelor

     În inima Transilvaniei, cetatea albinelor este dominată de o zumzăială continuă. În perioada aceasta, nimeni nu contenește. Albinele își cunosc bine sarcinile, transmise din generație în generație, de mii de ani. 

     La începuturi, aceste insecte zburătoare cu trup îndungat aveau adăposturi în inima naturii, în scorburi de copaci, fie ascunse în crăpături de stânci ori peșteri, unde ploaia, vântul sau căldura toridă nu le puteau distruge. Încă de atunci culegeau nectarul și polenul florilor, producând minunata miere, bogăția stupului.

   Când omul a descoperit lichidul vâscos din inima stupului, a fost pe loc cucerit, văzându-l de culoarea aurului. A visat imediat la o bogăție uriașă, pentru că mierea se afla din belșug în casa albinelor. Numai că nu i-a fost așa de ușor să o și obțină, albinele fiind mici războinice și apărându-și mierea cu propria viață. Astfel că omul nu a putut să fure ceea ce nu i se cuvenea, dar a ajuns la o înțelegere cu regina stupului: în schimbul mierii prețioase, el le va construi propria cetate, protejată de intemperii. 

   Omul și-a respectat cuvântul, construindu-le o minunată cetate, plină cu stupi unde albinele se simțeau ca acasă. S-au obișnuit așa de repede că și-au reluat numaidecât activitatea, polenizând toate florile din împrejurimi și înălțând în jurul lor ziduri din faguri de miere. În schimb, omul primea nectarul produs de albine, bucurându-se chiar de o varietatea impresionantă, pentru că albinele au învățat să polenizeze plante precum florile de tei, salcâmul, florile de zmeură, și multe altele. Era o armonie ce cu greu poate fi descrisă în cuvinte.

     Acum, în cetatea albinelor este zarvă mare. Regina orânduiește cetele de albinele, fiecare va pleca cu stupul său în diferite locuri, spre a poleniza cât mai multe flori. Cel mai respectat este regimentul albinelor de pădure; acestea produc o miere specială ce nu conține polen, ci doar seva anumitor arbori, precum stejarul, fagul, bradul, molidul sau arțarul. 

    Mierea aceasta are nuanțe verzui sau roșiatice, în funcție de seva predominantă și are un gust intens. Prin munca lor  necontenită, albinele produc mierea de mana (sau de pădure), o miere rară, extrem de sănătoasă. Omul a apreciat-o de prima dată când a gustat-o, pentru ca abia apoi să se minuneze de proprietățile acesteia.

    Ascunse în inima pădurii, albinele muncesc de zor, luând de pe frunzele copacilor neprețuite proteine, aminoacizi, uleiuri esențiale, enzime, vitamine și minerale. Nu-i de mirare că omul s-a minunat de mierea aceasta cu cel mai bogat conținut de minerale, de 20 de ori mai bogat decât orice alt tip de miere. Astfel, omul se bucură de o sursă naturală de minerale, antioxidanți, calciu și magneziu, acestea fiind asimilate cu ușurință în organism prin consumul de miere de pădure. 

    Cu mierea de mana, omul tratează anemiile, răcelile, afecțiunile stomacului, afecțiuni dermatologice și inflamatorii. Și-a dat seama că a intrat în posesia unei bogății mai prețioase decât aurul!

    Astăzi, în cetatea albinelor Apidava, mierea este pusă în borcănașe frumoase, sigilate, pentru a păstra în cele mai bune condiții cel mai prețios produs al stupului. În inima Transilvaniei, albinele strâng polenul și seva tuturor plantelor și arborilor, producând o mare varietate de tipuri de miere, pe care Apidava se îngrijește să le pună la dispoziția oamenilor din întreaga țară, sub cel mai cunoscut brand de miere din România, Roua Florilor:
                                 - miere de mana (sau de pădure)
                                 - miere de mentă
                                 - miere de coriandru
                                 - miere de lavandă
                                 - miere de zmeură
                                 - miere de salcâm

    Schimbul de odinioară se păstrează și în ziua de astăzi, când accesul oamenilor în cetatea albinelor este limitat, pentru ca insectele să își desfășoare activitatea nestingherite și să poată produce minunatul lor elixir. 

     Ne putem bucura însă de mierea strânsă cu atâta sârguință de albine, în săculeții purtați pe picioare ca și niște tolbe, a căror greutate a fost cărată până la stup de aripile lor aparent fragile. Milioane de flori polenizează o albină pentru a extrage 1 kg de miere. Să ne gândim, așadar, cât de prețios este cu adevărat acest elixir al stupului.

    Apidava se îngrijește ca mierea din cetatea albinelor să ajungă în toate colțurile țării, astfel că sortimentele enumerate mai sus se găsesc în multe magazine naturiste și farmacii din România, precum și într-o serie de magazine online. Lista completă a locațiilor este disponibilă AICI .