Despre magiunul de Topoloveni cred că au auzit toți românii, mai ales că acest produs tradițional românesc este foarte popular și în afara granițelor țării. Disponibilă la borcănașe din sticlă frumos ambalate, pasta groasă din prune este cu atât mai apreciată cu cât rețeta originală după care este făcută, datând de la 1914, nu conține nici urmă de zahăr, conservanți și alți aditivi. Or, știm cu toții foarte bine câte ingrediente „minune” sunt trecute pe etichetele altor produse conservate și mă mândresc că pe magiunul românesc de Topoloveni scrie, negru pe alb, că-i făcut din prune proaspete. Numai din prune proaspete, crescute și coapte pe pământ românesc. Ei, parcă aș începe o poveste în stilul acesta!
Când am gustat prima oară magiunul de Topoloveni (vezi aici), mi-am amintit de copilărie. Și acum, de fiecare dată când desfac capacul strâns în panglică tricoloră, îmi vin în minte aceleași amintiri. Nu vă imaginați că magiunul acesta are gustul copilăriei, pentru că realitatea este alta.
