Secretul zâmbetului perfect: aparatul dentar de la cabinetul stomatologic Dental Praxis

Să vedeți cum a-nceput marea nebunie

de-am ajuns ca fulgerul la stomatologie:

am vrut să-mi fac cea mai frumoasă dantură,

s-o fac geloasă și pe mama natură,

fetele toate să-și dea coate, deodată

când dinții mei vor sta toți drepți, ca-n armată.

Dantura mea nu are-acum nici o măsură,

de toți dinții îmi sunt plasați aiurea-n gură,

pe unii zici că vântul i-a bătut

și parcă într-o parte au crescut,

zău că nu am arcadele normale,

și seamănă a portative muzicale:

caninii sunt rebeli, îi vezi cum dau din cap

îmi par crescuți cu toții pe ritmuri de hip-hop,

molarii mei se pare că au un mic avans,

de parc-au tot dansat numai pe ritmuri dance,

pe premolari nu pot să îi mai țin în loc

dansează pretutindeni, vrăjiți de stilul pop,

și am pe partea stângă, în spate, trei măsele

ce s-au desprins de restul, dansează pe manele.

Nu mai suport să am atâția muzicanți

și vreau să-i văd pe toți, frumos aliniați,

să pot să râd și să zâmbesc întruna,

să nu mă rușinez și să-i ascund cu mâna.

Și cum procesul de-ndreptat nu-i unul magic,

am căutat degrabă un cabinet stomatologic,

pe dinții să-i îngrijesc, pe toți să mi-i repar,

să fie prinși în horă, cu aparat dentar,

și-apoi să pot avea arcadele egale,

să nu îmi cânte-n gură n genuri muzicale.

Lucrurile au evoluat și-n stomatologie,

nu mai sunt aparate vechi, ca în copilărie,

urâte și triste, cu ligaturi,

pe care le vedeam ca pe adevărate torturi,

acum îmi pot pune un aparat autoligaturant,

ce doar arareori de medic e reglat,

de-acum igiena, zău că va fi o plăcere:

-Adio sângerări, adio, tu, durere!

Și de nu m-am născut cu dantura perfectă,

cu aparatul nou am zâmbet de vedetă,

când îmi pun aparatul el poate să și doară,

căci mă traatez de-ndată cu analgezic, ceară

și la sfârșit, când tratamentu-i gata

am să zâmbesc întruna. Frumoasă este viața!