sâmbătă, 16 martie 2013

Pasiunea mea, croitoria

      Pasiunea mea pentru croitorie a început în copilărie. Aveam în jur de 10 ani cand, după ce îmi terminam de făcut temele pentru școală, o urmăream pe mama cum cosea la mașina ei de cusut cea veche, Veronica, pana adormeam răpusă de oboseală. Ochii mei urmăreau fiecare mișcare a acului, a firului de ață, a materialului care, sub talpa mașinăriei ingenioase, căpăta o nouă formă. Astfel, prin fața ochilor mei au luat naștere sute de prosoape de bucătărie, fețe de pernă și cearșafuri, croite din cupoane de bumbac imprimate felurit. Întregul proces de croitorie lua forme fantastice în mintea mea visătoare de copil, încat nu înțelegeam de ce mama făcea activitatea aceasta numai din obligație- munca ei de croitoreasă și la domiciliu aducea familiei un venit lunar suplimentar.
      Uneori, cand niciun adult din familie nu era prin zonă, mașina de cusut devenea locul meu de joacă, în care păpușile erau răsfățate cu hăinuțe noi și cochete. Cum nu aveam cunoștințe de croitorie, ci doar furasem un gram de meserie de la mama, după fiecare sesiune de joacă pe furiș reușeam să dereglez mașina, dar cum tata reușea mai mereu să o regleze, nu am primit niciodată vreo pedeapsă pentru fapta mea. Drept revanșă, croiam din proprie inițiativă și o plăcere de nedescris fețele de pernă pe care mama le avea comandate de prietene de familie și vecine.


     La începutul liceului, mica activitate a mamei nu a mai fost profitabilă și mașina de cusut a fost folosită tot mai rar. Eu i-am rămas, totuși, fidelă ca unei bune prietene, continuand să îmi exersez talentul de croitorie și exceland în a o deregla, cu micile mele proiecte vestimentare: un tiv la pantaloni, o fustă scurtată sau o rochie modificată. Într-o tristă zi, Veronica nu s-a mai clintit din loc, rămânând mută în fața materialului cu flori pe care îl pregătisem pentru cusut. Ori a murit de bătrânețe,scumpa mamei mașină de cusut, ori și-a tras duhul după zecile de dereglări pe care i le pricinuisem, fără vreo rea intenție. Părinții mei au decis că nu își permit costurile reparațiilor la un mecanic de profesie, asfel că mașina cea veche a ajuns o piesă de mobilier tristă, abandonată în hol.
     Curând după acest eveniment, am decis că este timpul să-mi spun oful: doream o mașină de cusut funcțională, așa că am rugat-o pe mama să resusciteze mașina părăsită. Cum mecanicul a dat verdictul dur că nu mai e nimic de făcut, m-am ales cu o surpriză minunată, o nouă mașină de cusut, care era, mai degrabă, o variantă în miniatură, ca o jucărie, potrivită pentru o adolescentă creativă ca mine. Desigur, pe atunci, nu erau prea multe site-uri online, cum sunt cele de astăzi, unde poți găsi oferte electrocasnice pentru orice buget.
     Mașinuța mi-a devenit dragă imediat, mai ales că era electrică, spre deosebire de Veronica. În vacanța din clasa a zecea, micuța mașinărie m-a ajutat să-mi pun în aplicare toate ideile și, treptat, am învățat cum să cos mai bine și să fiu mai grijulie cu obiectul cel practic. Cel mai important lucru a fost faptul că întotdeauna am fost o adolescentă curioasă să afle cat mai multe lucruri, așa că am fost autodidactă și am învățat multe secrete ale croitoriei de una singură. Desigur, nicio victorie nu a fost câștigată fără luptă, însă atunci roadele ei au fost și mai dulci. Peripețiile croitoriei nu m-au ocolit și sunt sigură că încă nu am trecut prin toate: o mânecă mai scurtă decat cealaltă, un fermoar cusut greșit, festonarea materialului, coaserea butonierei și multe altele. Așa am pășit în lumea creației, un tărâm în care o bucată de material se transformă într-un articol vestimentar deosebit, în mâinile tale.


      Mini-mașina de cusut și-a încetat și ea existența în vreo doi ani. Oricum, și-a făcut datoria admirabil, avand în vedere dimensiunile ei mici și inscripția ”made in China”, care o etichetase în ochii mei într-un anumit mod încă din prima zi. Explicația este simplă: încă de pe vremea cand mama o avea pe Veronica, aveam în minte mașina de cusut Singer ca pe un fel de Holy Grail al mașinilor de cusut. De fiecare dată cand mașina cea veche se deregla, mama îmi spunea că lucrurile ar fi stat altfel cu o mașinărie germană: ”Ce iese din mâinile nemților, te ține o viață!”.
      În ultimul an de liceu, absolvirea cu o notă mare și înscrierea la o facultate bună au detronat pasiunea pentru cusut pe lista priorităților mele. Dar o dată ce examenul de bacalaureat a fost trecut cu brio și admiterea mai departe a fost rezolvată, răsplata nu a ezitat să apară: am primit cel mai frumos și mai dorit cadou, de la mama și sora mea: o nouă mașină de cusut, de la promoții electrocasnice, modernă și mult mai performantă decat celelalte două pe care le folosisem până atunci.
      Anii de facultate au reprezentat pentru mine contopirea cu lumea creației și, o dată cu noua mașină de cusut, au izvorât continuu idei vestimentare, roade ale imaginației mele. Deși nu am urmat până acum niciun curs specializat de croitorie/ design vestimentar, acest lucru nu m-a oprit să-mi urmez pasiunea cu drag. Uneori, un lucru făcut cu plăcere poate fi de o mie de ori mai frumos decât un lucru făcut respectând anumite reguli.
      Momentan, am 23 de ani, iar pasiunea mea pentru croitorie a devenit o a doua iubire. Lumea creației reprezintă pentru mine un univers minunat, în care articolele vestimentare și decorațiunile textile au fiecare o poveste diferită, unică, pe care dacă vrei să o descoperi, trebuie să te lași pradă imaginației. Cine știe pe ce tărâmuri fermecate mă mai poate purta această pasiune...

       Câteva dintre creațiile care au luat naștere din mâinile mele și de sub acul mașinii mele de cusut, în ultimii 5 ani:
     


Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...