joi, 6 martie 2014

Delaco-magia

   Haideți să vă povestesc care-i treaba cu Delaco-magia și cum am ajuns acolo!
   Eram în pat, undeva în jurul orei 21, ascuns sub pătura groasă, înfofolit bine în cearșaf, când mă trezesc , ca într-un vis, pe un tărâm de culoarea laptelui. În dreapta mea se jucau gelatinoase, bucăți moi de miez de lapte, într-un răsfăț de-ți lăsa gura apă. Dau să m-aplec să iau una, când aud un glas morocănos și simt o împunsătură în coapsa stângă:
          - Alo, domnu, păi ce facem noi aici, dăm iama în râul de chefir de parc-am fi la mama acasă? Puțină decență, vă rog! se rățoiește la mine o roată dolofană de cașcaval.
    Deși surprins de făptura din care m-aș fi înfruptat fără nesaț, pentru că mă cuprinse o foame blestemată și-o poftă nebunească de lactate, i-am vorbit pe picior de egalitate:
         - Dar cine ești dumneata, domnule?
         - Sunt un Fan, imi zice el stând țanțos în fața mea. Fanul Cașcavaloi.
         - Aha, răspund eu amuzat. Nu m-aș fi gândit în veci c-așa arată un fan. Și al cui fan sunteți, dacă nu vă este cu supărare?
     Și parcă deodată în văd cum ia o poziție dreaptă, trage bine de ambalajul transparent cu etichetă colorată, să se muleze perfect pe trupu-i rotunjor și rostește cu gravitate:
         - Sunt Fanul veșnic al Tărâmului brânzeturilor și lactatelor, gata oricând să-mi dau viața pentru a proteja aceste produse naturale de o calitate ireproșabilă! Cu jurâmânt de credință până la moarte, sunt mândru că sunt Fan!
         - Aaaaa, păi de ce nu mi-ați spus de la început că aici e Tărâmul Lactatelor, domnule drag, că veneam și eu de-acasă cu o găletușă de smântână, poate o scoteam la capăt cu o gustare delicioasă!
         - Hop, hop, sare el nervos, gata să-și rupă pielea-ambalaj ce-i acoperea pulpa delicioasă. Târâmul acesta se numește Delaco-magia , dar nu m-aștept ca un hibrid ciudat dintre o halcă de carne de porc și un copănel de pui, care nici măcar nu se-aseamănă câtuși de puțin ca și culoare laptelui, să înțeleagă, dar mai ales, să admire acest univers magic la lactatelor. Datoria mea de Fan este să-mi protejez lumea de inamici pofticioși ca dumneata: te prefaci că nu-ți place brânza, te uiți la mine de parcă aș fi dizgrațios, dar parcă văd că asunzi la spate un cuțin pregătit să mă felieze!
    Oftează prelung și continuă dramatic:
         - Mulțumesc Dumnezeului Cașcavalului și al Brânzeturilor de pretutindeni că te-am prins la timp, înainte să calci în picioare Râul Chefirului, numai s-ajungi pe Insula cea Moale, unde milioane de bucățele de miez de lapte se răsfață în zeamă hrănitoare! Dar blestem, blestem îndatorirea mea de a te însoți în promenada gastronomică pe aleile cremoase ale Delaco-magia! Însă aceasta ne e soarta, de câteva ori pe an cade câte un pofticios ca dumneata în universul laptelui, de-acolo de sus, din Globul vostru pe care nu știu cum stați fără să cădeți...
         - Gravitația, zic eu repede, încercând să lămuresc enigma. Gravitația ne împiedică să cădem.
         - Da, da, mă rog, nu mă privește, măcar dacă v-ar împiedica să cădeți în totalitate, să nu ne mai pricopsim cu musafiri nedoriți, ca dumneata, spune el, fluturându-și mustața de pătrunjel. Ce mai tura-vura, beleaua este că dumneata ești aici și deja te întinzi la vorbă.
     Ca un bun cunoscător al locului, o ia din loc gesticulând, iar eu mă văd nevoit să țin pasul cu el:
         - În fața noastră avem Cascada Laptelui, care curge mereu, dar mereu, proaspăt și cald, tranformându-se, în cădere lină, în spumă groasă și fină ca atingerea gândului. Și nu-ți imagina că ficatul dumitale va face tam-tam, pentru că laptele nu-i gras, ci numai bun pentru a te menține sănătos. Dacă totuși ești precaut din fire, puțin mai în față începe Poienița Degresatelor, unde găsești de toate și te poți înfrupta din orice fără să-ți fie teamă de calorii ori alte nebunii. Oricum, noi aici, în Delaco-magia, nu ne batem capul cu caloriile, pentru că cel  mai important este ca produsele noastre să fie gustoase și hrănitoare; dar dacă mai găsim câteva calorii și n-aveam ce face cu ele, le împachetăm frumos și le livrăm spre Globul dumitale. Mare ciudățenie, pe cuvânt, cum de nu cad de-acolo și nu se-ntorc pe capul nostru!
      Chiar dacă n-am înțeles mare lucru, mă țineam după el ca un scai. N-avea rost să-i mai spus de gravitație, se vedea clar că domeniul lui de interes erau...lactatele!
         - Și, cum ziceam, în Poienița Degresatelor curge Fluviul Laptelui Curat, acompaniat în cursul său slab-calori de lacuri de iaurt și smântână sănătoase. Eu nu prea-mi fac veacul pe-acolo, nevastă-mea se tot plânge că-s cam dolofan, dar mă jur că nu-i altul la fel de apetisant ca mine în tot regatul! E liniște și pace acolo, s-ar putea să-ți priască, că îmi pari ca agitat; dar ce știu eu, un biet Cașcavaloi, mult prea simplu ca și gândire? Sunt Fan până la moarte și legea lactatelor este singura pe care o cunosc, îmi spuse el cu sinceritate, plecându-se și lăsând să se întrezărească două felii de roșii proaspăt tăiate - bujori în obrăjori.
        - Domnule Cașcavaloi, zic eu, pentru a trece peste momentul stânjenitor.
        - Fan, vă rog! Cașcavaloi sunt doar pentru prieteni și cunoscuți. Să păstrăm, totuși, o limită de decență.
        - Domnule Fan, continui eu ușor iritat, dar eu ce caut aici? Zău că parcă totu-i un vis, de-am ajuns să vorbesc, ba chiar în contradictoriu, cu o bucată de cașcaval.
         - Dumneata ești aici dintr-un singur și trist motiv: ca să ne mănânci! Na, c-am zis-o și pe asta, mare povară pentru sufletul unui Fan, care trebuie să asiste la ospățul pe care cei ca dumneata îl vor avea cu cele mai apetisante lactate. Nu știu cum se face, dar la sfârșitul fiecărui sezon, ne este trimis câte un oaspete nepoftit ca dumneata, pentru un soi de detoxifiere cu lactate sănătoase.
        - Ce detoxifiere, domnule Fan? Dar eu nu vreau să vă mănânc, mă jedecați greșit. Pe onoarea mea că nu știu de ce mă aflu aici și nici nu am intenția de a vă aduce vreun prejudiciu, zic eu, străduindu-mă să fiu convingător.
        - Vă prefaceți că nu știți, așa-i? Dar de zacusca aia pe care n-ați lăsat-o din mână toată iarna, vă amintiți? Și tot noi tragem ponoasele ”dietei” dumitale, de parcă Delaco-magia ar fi un tărâm de însănătoșire, pentru necugetați alimentari ca dumneata!
        - Nu vreți mai bine, zic eu împăciuitor, să renunțăm la aceste mici răutăți și să-mi arătați cu ce anume mă puteți răsfăța? La urma urmei, e vorba despre sănătatea mea și nu cred că dumneata, în calitate de Fan, te-ai opune procesului meu de însănătoșire, chiar dac-ar fi nevoie să sacrific puțin lapte, brânză proaspăta, iaurt cremos și poate...poate și-un pic de cașcaval.
       - Ehhh,dar nu știți cât de gras este cașcavalul? se apără singur, lovindu-se în piept. Nu-i nicio piedere dacă nu mâncați cașcaval, că aici avem de toate: Cascada Laptelui va curge spumos în pahar, Castelul de Brânză își va deschide porțile primitor, ori vă puteți desfăta în Oaza de Brânzică cu Smântână. Ori mergeți pe Insula cea Moale a Miezului de Lapte, unde gusturile vă vor fi răsfățate. Și după ce plecați, țineți bine minte ce vă spun: Nicio zi fără brânză!
      - Și cu zacusca ce fac?
      - Lasă domnule, zacusca, că a venit primăvara. Mânâncă lactate din belșug să ai energie în primăvara aceasta; sunt mii și mii de rețete savuroase pe care le poți prepara numai cu delicioasele lactate din Delaco-magia.
     - Dar apă minerală pot să beau?
     - Domnule, tu n-auzi ce-ți spun? Lactate, lactate și iar lactate. Uită de bulele în pahar, ori chiar n-auzi ugerul vacii cu strigă nebunește: ”Mulge-mă! Mulge-mă”?

   În dimineața următoare, m-am trezit năucit de episodul la care am luat parte și, cu grija micului dejun, am mers la frigider. Borcanul de zacuscă zâmbea din toate roșiile, vinetele și ardeii pe care-i conținea, tocați mărunt, în zeamă de ulei. Apa minerală își sfârâia bulele de mi s-a făcut pielea ca de găină, gândindu-mă la ce-mi spusese, în vis, Fanul Cașcavaloi. Le-am dat deoparte și am întins mâna după iaurt și brânză, care stăteau dosite în frigider și mi-am zis încurajator:
     - Nicio zi fără brânză!
  Am luat și cașcavalul, dar când să tai o felie, mi-a răsunat o voce în cap:
      - Dar noi ce-am vorbit, domnule? Lasă-mă să fiu un mare Fan în viață!

   


   Eu sunt un Fan Cașcavaloi,
  am rude doar brânzeturi moi,
  gustoase toate, savuroase,
  menite să le pui pe masă; 
  de vrei pe noi să dai un ba
  fii gata să devii un Fan!
 


*****


   * Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014 (probă propusă de Delaco)

2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...